Israelul şi Flotila Libertăţii

Pe 31 mai, marina israeliană a ieşit, în apele internaţionale din largul coastei Fâşiei Gaza, în calea vasului turcesc Mavi Marmara. Nouă activişti pro-palestinieni şi-au pierdut viaţa în ciocnirea ce a urmat momentului în care militarii israelieni au urcat la bordul vasului turcesc. Acestea sunt faptele brute. Detaliile sunt, în schimb, controversate. Şi, de aici, şi chestiunea vinovăţiei.

O primă întrebare: victimele turce erau activişti umanitari sau militanţi înarmaţi? Pentru partea israeliană, lucrurile sunt deja clarificate: "Au fost cei care au declanşat ostilităţile, când militarii noştri au urcat la bordul navei", a comentat premierul israelian Benjamin Netanyahu, la puţin timp după incident. "Militarii noştri", a adăugat Netanyahu, "au fost loviţi şi înjunghiaţi - şi s-au tras focuri de armă. Au fost nevoiţi să se apere, altfel ar fi fost morţi".

Omologul lui Netanyahu de la Ankara, Recep Tayyip Erdogan, dezminte acuzaţiile şi vorbeşte despre "terorism de stat": "Acest masacru sângeros comis asupra unui convoi umanitar trebuie pedepsit pe măsură. A fost un atac împotriva dreptului internaţional, împotriva omenirii şi a păcii mondiale".

Comisia Naţiunilor Unite, care îşi începe astăzi activitatea, nu este în măsură să dicteze pedepse. Rolul ei este de a lămuri lucrurile - folosind inclusiv stocul considerabil de fotografii şi înregistrări video puse pe net (inclusiv pe Facebook sau Youtube) de suporterii şi adversarii celor două tabere - şi, la final, de a da sugestii.

A surprins, în bună măsură, acceptul Israelului de a participa la ancheta Naţiunilor Unite. Pe de o parte, a contat componenţa comisiei conduse de fostul premier neo-zeelandez, Geoffrey Palmer, şi din care, printre alţii, face parte fostul preşedinte columbian Alvaro Uribe, cunoscut pentru tendinţe pro-israeliene. Apoi, Ierusalimul ar putea fi interesat să nu rupă definitiv relaţia cu cel mai vechi partener al său din regiune, Ankara. În fine, ancheta nu va merge până la audierea militarilor. Şi, pentru că tot vorbeam despre militari: "Prefer să fiu supus criticilor internaţionale decât să înmormântez soldaţi", a explicat ministrul de externe israelian Avdigor Lieberman.

În fine, poate că la mijloc se află şi partenerul comun al celor două ţări, anume, Statele Unite.

Că militarii israelieni au reacţionat exagerat este clar şi pentru o parte a presei din Israel. Nu ar fi exclus să fi fost prinşi într-o capcană. Dar şi Ankara va trebui să afle dacă militanţii de la bordul Mavi Marmara erau sau nu înarmaţi.

Comisia ONU este cea de-a cincea dedicată incidentului din mai. Toate, însă, au parte de dezbateri emoţionale şi puternic politizate. Adevărul în cazul Mavi Marmara are poate prea multe moaşe.

Autor: Rainer Sollich / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz