1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Islamiştii cu sacii în căruţă

După ce, pe cale democratică, au obţinut ce-au vrut, în speţă întreaga putere, islamiştii turci ameninţă să provoace o gravă criză politică internă,

default

Liderii islamişti ai Turciei au toate motivele să fie veseli: Premierul Recep Tayyip Erdogan, şi fostul său adjunct, actualul preşedinte al statului, Abdullah Gul au cucerit întreaga putere în stat

Odată ce s-au văzut cu sacii în căruţă islamiştii au început să încerce să schimbe constituţia, pentru a permite între altele purtarea basmalei islamice în şcolile şi universităţile turceşti.

Or, polarizarea extremă provocată de guvernul Erdogan după legitimarea acestui cabinet în scrutinul din iulie şi alegerea primului preşedinte islamist al statului turc modern implică riscul unei puternice escaladări a conflictului dintre secularişti şi partizanii unui Turcii islamizate.

Constituţia militarilor din 1982 nu este, ce-i drept, o lege fundamentală de natură să işte cine ştie ce speranţe de accelerare a apropierii Turciei de UE. Dar ţara ar fi avut nevoie de o perioadă de linişte după ampla criză politică internă din cursul acestui an, nu de o escaladare masivă a tensiunilor dintre secularişti şi tabăra islamistă, precum cea iscată de noua controversă asupra baticurilor şi modificării constituţiei. Şi apoi una e să poţi guverna fără parteneri de coaliţie. Alta să domneşti ca un tiran, de unul singur.

Reccep Tayyip Erdogan pare să fi uitat însă că nu este sultanul, ci premierul unui stat laic, orientat spre occident, o ţară membră a alianţei nordatlantice. Dezbaterile inflamate pe care le-a declanşat precum şi decizia sa de a institui o comisie constituţională alcătuită doar din membrii şi simpatizanţii propriului său partid, nu şi din reprezentanţi ai opoziţiei ori ai diverselor categorii sociale anunţă vremuri grele.

In fapt Turcia ar trebui să se concentreze să-şi creeze şi să adopte o constituţie care să garanteze drepturile elementare ale cetăţenilor săi şi viitorul democratic al ţării, nu să trezească noi temeri privind islamizarea societăţii.

Or, realitatea de pe străzile turceşti e edificatoare. Din Turcia parvin relatări despre mobilizarea gloatei, care-i agresează sistematică pe toţi cei, care nu postesc în timpul Ramadanului, sau îndrăznesc să bea ori să fumeze în public.

Răspunderea pentru înveninarea atmosferei în Turcia o poartă premierul Erdogan, care se joacă, iată, cu focul. Liderul islamist intenţionează între altele să declare limba minorităţii kurde limbă străină şi să introducă în şcoli religia ca materie obligatorie.

Ar fi de dorit ca noul preşedinte islamist al Turciei, Abdulah Guel să-şi asume responsabilitatea sa de şef al statului şi să pună capăt provocărilor lui Erdogan. Şi ca acesta din urmă să-şi revină şi să contribuie la calmarea spiritelor, realizînd că misiunea sa este dezvoltarea democraţiei turceşti şi apropierea ţării de Europa.