Iranul, Israelul şi programul nuclear

Der Spiegel este, indiscutabil, una dintre cele mai serioase şi mai influente reviste de informaţie şi analiză politică din Germania. Dacă hebdomadarul nemţesc afirmă că Mossadul este instituţia care a organizat lichidarea lui Darius Rezaie, un specialist persan în fizică atomică, împuşcat la 23 iulie, în Iran, de un motociclist, această declaraţie n-are cum să nu suscite interes.

Der Spiegel mai afirmă că această operaţiune ar fi prima semnată şi parafată de noul şef al serviciului de spionaj extern al statului evreu, Tamir Pardo.

Se ştie că Rezaie este al patrulea om de ştiinţă implicat în programul nuclear iranian care a fost asasinat din 2010 încoace. Toţi au fost ucişi cu ajutorul unor motociclete. Ucigaşii fie le-au utilizat ca vehicul-capcană, fie au deschis de pe ele focul asupra victimelor lor, părăsind apoi, în mare viteză, locul faptei.

Din informaţiile furnizate de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică de la Viena, reluate de revista Der Spiegel şi de ziarul israelian Jerusalem Post, s-a aflat că Rezaie, doctor în fizică şi profesor universitar lucra la un mecanism utilizabil la detonarea armelor atomice.

E notoriu faptul că preşedintele Iranului, Ahmadinejad, un negaţionist al Holocaustului, a ameninţat în repetate rânduri statul evreu cu un nou genocid. Şeful statului iranian, care insistă asupra programului său nuclear, detestă „entitatea sionistă” nu mai puţin decât pe „marele Satan”, SUA.

Israelul ar avea deci toate motivele să încerce să saboteze procesul fabricării bombei nucleare iraniene. Ierusalimul pare de altfel să-i fi întârziat perceptibil producţia, graţie virusului Stuxnet care, în anul 2010, a dat peste cap sistemele computerizate de control şi de comandă, elaborate de firma germană Siemens şi utilizate de iranieni la facilităţile lor nucleare.

Atunci, ca şi în cazul celor patru asasinate, Iranul şi-a îndreptat degetul acuzator asupra SUA şi a Israelului. Americanii au respins categoric orice imixtiune, în vreme ce israelienii au rămas fideli politicii lor uzuale de ambiguitate şi tăcere plină de tîlc.

Curios este însă modul în care Der Spiegel îşi justifică afirmaţiile. Revista germană, care furnizează informaţii şi despre rivalitatea dintre Mossad şi forţele aeriene ale statului evreu, citează surse anonime (un stil, ce-i drept, tipic pentru autorităţile israeliene, de a răspândi informaţii de PR sau de tip disuasiv, fără să-şi asume fapte, ce nu se pot admite oficial).

În plus, săptămânalul german îşi întemeiază speculaţiile pe zâmbetul enigmatic pe care publicaţia l-ar fi detectat pe faţa ministrului israelian al apărării, atunci când Ehud Barak a refuzat să comenteze cine l-ar fi putut oare asasina pe savantul iranian. E cât se poate de evident că, în baza unor astfel de „probe”, se poate afirma orice.

La fel de evident e însă că Iranul rămâne un mare pericol, nu doar pentru israelieni ci şi pentru militarii americani din Irak. Viitorul şef al forţelor militare americane, generalul Martin Dempsey, care va prelua în toamnă funcţia de şef al statelor majore combinate, a lansat Iranului un avertisment. Dempsey s-a referit deopotrivă la programul nuclear al Teheranului, cât şi la sporirea atacurilor grupărilor extremiste şiite, coordonate de la Teheran, asupra soldaţilor americani din Irak subliniind că Iranul pare să evalueze greşit hotărârea americană.

În ciuda acestui avertisment, nu e deloc probabil ca Iranul să-şi modifice politica. Sub actualul ei preşedinte, America lui Obama e percepută de duşmanii ei iranieni ca un stat tot mai slab, angrenat într-un pronunţat declin, care nu mai posedă nici vlaga nici capacitatea financiară de a purta un nou război.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder