1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Iranul şi joaca cu focul

Iranul a continuat să se joace de-a şoarecele şi pisica cu occidentul şi cu Naţiunile Unite, intens în ultimele zile ale anului 2011, iar recentul episod de acalmie nu promite nimic bun.

După ce regimul mullahilor îşi făcuse publică intenţia de a bloca strîmtoarea Ormuz precum şi de a testa rachete cu rază lungă de acţiune, subit şi-a manifestat interesul faţă de reluarea negocierilor în jurul programului său nuclear.

Dacă unii observatori estimează drept un semn al destinderii tensiunilor acest din urmă pas în primejdioasa partidă de şah în care Teheranul nu respectă regulile de joc, nu lipsesc nici cei care nu mai pun nici un preţ pe aşa zisele concesii.

Un duel primejdios

Istoria conflictului în jurul programului nuclear iranian, chiar dacă nu este foarte lungă, este extrem de încîlcită şi primejdioasă. Ea începe în 2006, cînd ONU a decis prin rezoluţii primele sancţiuni împotriva regimului de la Teheran, bănuit de a perverti programul său nuclear în scopuri militare.

Tensiunile au atins apogeul în anul 2011. Un raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică concretizează la începutul lunii noiembrie impresia că specialiştii iranieni lucrează de facto la construirea bombei atomice, bănuieli vehement respinse de autorităţile locale.

In urma raportului, mai multe state ale lumii, între care şi Germania, revendică o înăsprire a sancţiunilor aflate deja în vigoare. AIEA formulează un ultimatum, prin care îi cere Teheranului ca pînă în martie 2012 să răspundă tuturor întrebărilor rămase în suspensie.

Marea Britanie jugulează legăturile cu mai multe bănci iraniene care deţin un rol major în cadrul programului nuclear. Germania se pronunţă pentru stoparea importurilor de ţiţei din Iran în Uniunea Europeană, eventual deja de la începutul anului 2012.

Riposte severe

In semn de protest faţă de sancţiunile impuse de Marea Britanie, aşa zişi studenţi iranieni iau cu asalt ambasada Regatului Unit, care ripostează, expulzînd diplomaţi şi salariaţi ai ambasadei iraniene la Londra. La 1 decembrie 2011, miniştrii de externe ai Uniunii Europene cad de acord să pună la punct un embargou al importului de petrol iranian şi preconizează decuplarea sistemului financiar al Iranului de occident.

Statele Unite merg mai departe şi interzic firmelor şi băncilor care lucrează cu Banca Naţională Iraniană, accesul pe piaţa americană. La mijlocul lunii decembrie, parlamentari iranieni anunţă intenţia guvernului de a ermetiza strîmtoarea Ormuz pentru transporturile de ţiţei în timpul manevrelor militare. Guvernul dezminte însă ştirea, dar armata iraniană îşi începe manevrele în Golful Persic.

Noi ameninţări

In răstimp, vicepreşedintele iranian Mohammed Reza Rahimi proferează noi ameninţări: în eventualitatea că împotriva Teheranului vor fi adoptate noi sancţiuni, strîmtoarea Ormuz va fi complet blocată „pentru orice picătură de ţiţei”.

Provocatorul anunţ incită Washingtonul să ameninţe cu adoptarea de sancţiuni suplimentare. La 28 decembrie, Statele Unite comunică o prezenţă „robustă” în Golful Persic, două zile mai tîrziu Teheranul îşi dezvăluie intenţia de a testa rachete cu rază lungă de acţiune, de circa 2000 de km, apte să atingă toate bazele militare americane din regiunea Golfului. Statele Unite comunică livrarea de anti-rachete Emiratelor Arabe Unite, după ce anterior, Arabia Saudită intrase în posesia a 84 de avioane militare americane de luptă.

O destindere înşelătoare

In ultima zi a anului, Teheranul se arată dispus şi interesat să reia negocierile în jurul programului său nuclear, Uniunea Europeană întîmpină cu reticenţe vestea iar preşedintele american Obama semnează bugetul militar, în care sunt prevăzute sancţiuni împotriva Băncii Centrale Iraniene, menite să paralizeze afacerile cu ţiţei.

Zăngănitul armelor pare doar a fi amuţit fiindcă deja în prima zi a anului 2012 , Teheranul comunică nu numai reuşita specialiştilor autohtoni de a fi obţinut primele bare de combustibil nuclear ci şi testarea cu succes, în cursul manevrelor militare, a primei rachete cu rază medie de acţiune, care nu poate fi reperată de staţiile de radar.

Jocul cu focul continuă aşadar şi după trecerea pragului noului an…

Autor: Rodica Binder/dpa
Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm