1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Iranienii, instrumentele luptei pentru putere

Rezultatul alegerilor prezindenţiale din Iran a declanşat un şir neîntrerupt de demonstraţii în Teheran. Totuşi, menifestanţii, dar şi Moussavi, sunt folosiţi ca instrumente într-o acerbă luptă internă pentru putere.

default

Ce altceva dacă nu cinism răzbate din declaraţia preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad, care a declarat că există "40 de milioane" de învingători în alegerile prezidenţiale desfăşurate acum aproape două săptămâni. Chiar crede Ahmadinejad că poate vinde poporului un astfel de nonsens? Chiar şi celor care de la anunţarea rezultatului acuză faptul că votul le-a fost furat? Preşedintele însuşi pare a fi întrutotul încredinţat de acest lucru.

Iranienii au tot fost înşelaţi, iar lucrurile nu arată altfel nici în cazul de faţă. Înşelaţi nu doar prin manipularea numărătorii voturilor, ci şi prin desemnarea contracandidaţilor lui Ahmadinejad. Alegătorilor iranieni li s-a creat senzaţia că ar avea de ales între sistemul actual şi unul nou, reformat şi liberal. Mult mai probabil este însă faptul că alegătorii iranieni, recte demonstranţii, au devenit instrumentul unei lupte politice pe plan intern.

Încleştări politice dure

Actorii principali ai acestei lupte pentru putere sunt pe de-o parte fostul preşedinte Hashemi Rafsanjani, iar pe de altă parte Mahmoud Ahmadinejad şi ayatollahul Khamenei, liderul suprem al Iranului. Rafsanjani este unul din cei mai bogaţi şi puternici oameni din ţară. Persoana care, în cei treizeci de ani care au trecut de la revoluţia islamică s-a amestecat permanent în politică.

În 2005, Rafsanjani a pierdut alegerile în faţa lui Ahmadinejad, moment pe care se pare că nu l-a putut depăşi. Nu mai este deloc un secret că Moussavi este asul din mâneca lui Rafsanjani, scos din conul de umbră în care se afla şi susţinut prin toate mijloacele în campania electorală de fostul preşedinte iranian.

Moussavi, omul "din popor"?

Profilul politic al lui Moussavi nu este deloc impozant. El nu este un om bogat şi nu s-a bucurat de sprijinul financiar şi logistic al vreunui partid politic. Tocmai din aceste motive, suma aproape nelimitată de care a dispus Mossavi în campania electorală trebuie că a fost scoasă din cea mai generoasă geantă din Iran, cea a lui Rafsanjani.

Ahmadinejad a penalizat prompt acest aspect în campania electorală, acuzându-l pe Mossavi şi pe familia acestuia de corupţie şi de îmbogăţire ilegală. Iniţial, liderul suprem al Iranului, ayatollahul Khamemei părea că-i ia apărarea lui Rafsanjani. Aparent, căci încleştarea politică a devenit şi mai dură, culminând cu arestarea fiicei şi a altor patru membrii ai familiei fostului preşedinte acum câteva zile.

Soldaţi naivi, cu mâinile goale

Demonstranţii nu par a fi conştienţi de mecanismul luptei politice din Iran. Mulţi dintre protestatari nu doresc abolirea sistemului actual, ci liberalizarea lui. Or, astfel stând lucrurile, asupra disponibilităţii acestora de a-şi asuma rolul de soldaţi în lupta pentru putere planează mari semne de întrebare. Soldaţi cu mâinile goale, care încearcă să ţină piept opresiunii statului.

Cât despre Mussavi, şi el este un soldat în această luptă. Dincolo de ameninţările-i teatraliste că mai bine moare ca martir decât să abandoneze lupta, lucru care n-ar folosi nimănui, este clar că singura lui şansă de a intra în istoria Republicii Islamice ar fi să evite escaladarea violenţelor. În acest fel, Iranul ar consemna apariţia unui adevărat lider al opoziţiei pe scena politică. Faptul că a fost cândva un hardliner nici nu mai contează.

Autor: Peter Phillip / Vlad Drăghicescu

Redactor: Rodica Binder