Irakul şi retragerea trupelor spaniole/Tony Blair şi riscul unui plebisicit pe teme europene

Spania îşi va retrage trupele din Irak. Despre consecinţe scrie ziarul spaniol EL PAIS, citez: “Că Statele Unite nu vor fi bucuroase de retragerea trupelor spaniole era previzibil. Apelul unui lider religios şiit la încetarea atacurilor asupra militarilor spanioli îngreunează Spaniei suplimentar mijlocirea logicii deciziei sale. În fapt, Madridul s-a hotărât absolut independent în acest sens, deoarece războiul din Irak a fost ilegal iar criza s-a atacat în stil dezastruos şi nu multilateral. Ca urmare, Spania are o problemă de imagine în Statele Unite, dar nu ea singură. Franţa şi Germania au invitat Madridul să participe la iniţiativele lor europene.”

Ziarul german FRANKFURTER RUNDSCHAU scrie: “Diagnoza lui Zapatero e justă: guvernul Bush nu e nici pe departe dispus să clarifice principial situaţia. Chiar dacă, la insistenţa lui Tony Blair, Bush laudă planul trimisului special ONU Lakhdar Brahimi privind Irakul, faptul nu indică o cotitură radicală a atitudinei sale. La ideia lui Brahimi de a însărcina ONU cu desemnarea unui guvern de tranzit, preşedintele Bush nu va consimţi nici dacă Statelor Unite le va reveni mai mult decât rolul de spectator. Ordinul de retragere, emis de Zapatero, nu e expresia acţionismului naiv al unui novice ci mesaj clar: acceptă angajamentul în Irak, însă unul apt să aducă pacea. Ori ocupaţia americană – şi situaţia o probează – nu are această calitate."

După ziarul norvegian AFTENPOSTEN, retragerea Spaniei măreşte presiunea asupra Statelor Unite – acasă şi în Irak – astfel că vor fi mai degrabă dispuse să transfere răspunderea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Ziarul austriac DER STANDARD constată că operaţiunile americane din Irak nu sunt dictate de strategie în termen lung ci de improvizaţie de la caz la caz. SALZBURGER NACHRICHTEN, tot austriac, conchide că începe fărâmiţarea coaliţiei statelor aflate de partea Americii, inclusiv în Italia, după moartea unui ostatec italian. NEZAVISSIMAIA GAZETA, de la Moscova, opinează că Spania vrea să-şi păstreze bunele relaţii cu Statele Unite dar tinde spre un rol mai important şi autonom în politica internaţională. Cotidianul italian CORRIERE DELLA SERA reţine, citez: “Se spune că, pentru Statele Unite, Irakul e un nou Vietnam. Dar e mult mai grav. În Vietnam s-au confruntat două armate, Statele Unite au sprijinit Vietnamul de Sud şi au beneficiat de sprijinul acestuia. În Irak, americanii n-au nici măcar un interlocutor demn de încredere. Dacă deschid focul agravează situaţia, dar în intervale se trage asupra lor înşişi. Şi terorismul reuşeşte să-i terorizeze pe toţi, inclusiv pe aşanumiţii “colaboraţionişti” autohtoni, fără de care irakienii ar muri înfometaţi sau s-ar ucide reciproc."

În Marea Britanie, proiectul constituţiei europene va fi supus unui referendum – a decis guvernul Blair. Comentariul ziarului german WESTDEUTSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG: “Europa şi UE n-au fost niciodată prea populare în Marea Britanie. Fiece pas spre casa comună europeană a trebuit smuls cu trudă britanicilor. Noua constituţie europeană devine astfel piatră de încercare şi un rezultat pozitiv al plebiscitului pare îndoielnic, astfel că UE se vede ameninţată de o criză cu consecinţe imprevizibile. Fără consimţământul uneia din cele mai mari ţări membre, ambiţiosul proiect va rămâne în suspensie.”

Iar ziarul olandez DE VOLKSKRANT, citez: “Prin schimbarea atitudinii sale, Blair îl întâmpină pe Robert Murdoch, influent magnat al mas mediei, îi privează pe adversarii conservatori de o armă pentru alegerile europene din iunie şi, mai important, pentru cele parlamentare din anul viitor. Prin referendum, Blair vrea să pună capăt, o dată pentru totdeauna, dezbaterii privind rolul Marii Britanii în Europa. Motiv pentru care plebiscitul va viza nu doar textul constituţiei europene ci şi participarea britanică la UE. Altfel formulată, întrebarea va fi: cine guvernează ţara, Blair sau un magnat al mediei australo-american? Blair are mult de câştigat şi de pierdut: ziarele bulevardiere pot ctitori sau distruge nu doar căsniciile unor fotbalişti ci şi carierele unor prim miniştri.”