1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Moldova

Ion Dron: „Moldova a încremenit în absurd!”

Republica Moldova este țara în care un premier a fost demis deoarece nu i-a răspuns la telefon unui simplu cetățean, despre care se spune că ar fi capturat statul prin intermediul justiției și organelor de anchetă.

Avocatul Ion Dron

Avocatul Ion Dron

Corupția înaltă, subordonarea politică a justiției și nereformarea Procuraturii au fost principalele motive pentru care creditorii externi - FMI și BM, UE și SUA - au înghețat fondurile destinate Republica Moldova. Problemele economice nu au întârziat să apară în tânărul stat ex-sovietic, așa că autoritățile au sperat că vor putea convinge din nou prin reforme mimate partenerii de dezvoltare să deblocheze finanțarea. Așa a apărut un proiect de lege care prevede reformarea Procuraturii, dar care, la modul practic, are menirea, în opinia unor experți, să mențină intact sistemul nociv - sub controlul grupărilor obscure. Într-o emisiune televizată, avocatul moldovean Ion Dron a spus că ar vrea să le vorbească prietenilor externi ai Moldovei despre capcanele acestui proiect de lege, pe care președintele Parlamentului de la Chișinău l-a propus spre aprobare pentru următoarea ședință a legislativului. DW i-a oferit avocatului moldovean această platformă de comunicare.

Deutsche Welle: Am sesizat obiecțiile Dumneavoastră față de acest proiect de reformare a Procuraturii care se află deja în Parlament. Ce vi se pare cel mai grav acolo?

Ion Dron: Faptul că toate firele procesuale au fost conectate la un singur buton - procurorul general, încă în octombrie 2012, prin modificările operate la Codul de procedură penală. Astăzi, prin această lege se impune un mecanism de numire la pupitrul principal a unui procuror general subordonat politic și cu competențe de control asupra procesului penal cap-coadă, indiferent în ce procuratură de sector sau raion se află dosarul penal. Dar să le luăm pe rând. În proiectul de lege se propune ca procurorul general să fie numit de către președinte, fără să se țină cont că o astfel de prevedere este contrară Constituției. În Legea Supremă scrie clar că aceasta este prerogativa Parlamentului. De ce nu amendează deputații mai întâi Constituția, pentru ca noua lege, dacă va fi aprobată, să nu poată fi anulată prin decizia Curții Constituționale? În al doilea rând, fiecare cetățean al Republicii Moldova vrea ca procurorul general să fie ales într-o manieră transparentă și să fie independent de factorul politic. Acest proiect de lege nu ne asigură nici una, nici alta. Explic. Viitorul procuror general ar urma să fie propus președintelui țării de către Consiliul Superior al Procurorilor. Din componența acestuia fac parte 12 persoane. Șase dintre ele vin din afara sistemului, pe filiera Parlamentului. Apare întrebarea: e mai transparent când procurorul este numit în funcție de 101 deputați sau când este numit de 12 pe hârtie, dar în realitate de 6+1 persoane? E mai transparent când candidatura acestui viitor procuror se discută în Parlament, unde există și opoziție sau când se discută în cadrul unei instituții din 12 persoane? Dar dacă autorii insistă totuși ca procurorul-șef să fie ales de corpul reprezentat de procurori, de ce să nu-i dăm acest drept Adunării Generale a Procurorilor? Sunt aproape 700 de procurori care ar urma să participe la acest exercițiu. Mai departe. Cum îi asigurăm independența procurorului-șef față de factorul politic? În condițiile în care șeful statului (care ar urma, în baza proiectului, să numească procurorul general) este ales eminamente pe criterii politice și numai de un grup de deputați aflat la putere și fără opoziție, cum să pretinzi că asiguri independența politică a acestui procuror?

DW: Din câte știu, proiectul a fost expertizat de Consiliul Europei și de Comisia de la Veneția.

I.D: Da. Și experții au sesizat principalul: că această lege nu asigură independența procesuală a procurorului. Cine are răbdare poate să citească în acest sens paragraful 14 și paragraful 73 din raportul comun al experților Consiliului Europei și Comisiei de la Veneția. Toți se fac că nu văd această atenționare. Președintele Parlamentului, Andrian Candu, se indigna recent la postul public de televiziune că această lege a fost elaborată de societatea civilă și că societatea civilă îi cere socoteală de ce el ține proiectul la sertar? E un fals! Acest proiect nu a fost elaborat de societatea civilă, ci de reprezentanții a două organizații non-guvernamentale, selectate în baza unor criterii pe care nu le cunoaștem, plus un grup de lucru format din reprezentanți ai Ministerului Justiției și Procuraturii Generale. Faptul că au plasat în fruntea acestui grup de lucru un reprezentant al unui ONG nu înseamnă că legea a fost elaborată de societatea civilă. Și încă ceva. Acest proiect de lege a fost elaborat cu încălcarea legii privind transparența decizională. Or, potrivit programului afișat pe site-ul Ministerului Justiției vedem că acest proiect nici în anul 2013, nici în anul 2014 nu a fost supus consultărilor publice. Altfel spus, la elaborarea acestei legi a fost încălcat dreptul cetățeanului la informare prevăzut de art.34 din Constituție.

DW: Au apărut mai multe semnale în presă care denotă că justiția nu este independentă. În opinia Dumneavoastră, e dependentă de factorul politic, de grupările de crimă organizată sau de altceva?

I.D: Justiția este controlată politic și e din cale afară de coruptă.

DW: Cum probăm că este dependentă politic?

I.D: Hai să analizăm cum reformează demnitarii noștri justiția. Reformează orice procedură, dizolvă și optimizează instanțele, dar nu se ating de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Ori CSM este instituția responsabilă de asigurarea independenței judecătorilor, a sistemului în raport cu puterea executivă și în raport cu puterea legislativă, de asigurarea propriei independențe ca instituție. Acum să analizăm componența acestui CSM: are 12 membri, dar numai 6 sunt judecători. Ceilalți 6 sunt numiți din oficiu: ministrul Justiției, procurorul general, președintele Curții Supreme de Justiție (care este numit de Parlament) și alte trei persoane care vin pe filiera Parlamentului. Și mai sunt și 6 judecători: 2 aleși de Adunarea generală a instanțelor de prim nivel; 2 aleși de judecătorii curților de apel și 2 – de Adunarea generală a Curții Supreme de Justiție. De ce CSM nu a fost supus reformei? Pentru că anume prin intermediul acestui CSM politicul își menține controlul asupra justiției. Numai această instituție are dreptul să selecteze, să evalueze activitatea judecătorilor, să-i propună spre numire, spre avansare sau spre demitere. Și atunci când deții controlul politic, prin acest sistem de numire, evaluare și promovare a judecătorilor, ții sub control întregul sistem. Și încă ceva: cum poate fi acest judecător din prima instanță independent când în CSM stă ministrul Justiției, numit pe criterii politice, procurorul general, numit tot pe criterii politice și cu competențe ce le permit să pornească proceduri disciplinare împotriva judecătorului? Adică, dacă un judecător a făcut ceva ce nu-i convine ministrului Justiției, se poate alege cu o procedură disciplinară. În plus, procurorul este parte în proces. Și atunci cum se întâmplă că partea în proces este în drept să declanșeze procedură disciplinară împotriva judecătorului în condițiile în care această parte în proces poate să nu fie de acord cu verdictul judecătorului? Marea noastră problemă este că nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru eșecul reformelor propuse.

DW: Tot mai des se aude la Chișinău lozinca „DNA, treceți Prutul!”

I.D: Nu de DNA avem noi nevoie, ci de profesorii români. Ei să descindă în aulele facultăților de drept din Moldova. Ce folos că ar veni, ipotetic, DNA și ar face curat, după care ar pleca? Într-o lună mizeria ar fi la loc.

DW: Ați tras recent un semnal de alarmă - ați spus că Moldova se apropie „de careul banditesc al anilor ’90”. Ce ați avut în vedere?

I.D: Lucrurile sunt mai grave decât se vede la suprafață și decât le vedem la TV sau pe Internet. Ca să ne convingem de gravitatea situației, ar trebui să căutăm cine stă în spatele, hai să le spunem elegant, „curentelor politice” din Moldova. În spatele acestor curente stau persoane care vor puterea pentru a se îmbogăți nemeritat. Sunt trei astfel de curente și ele toate luptă pentru a se menține sau pentru a ajunge la putere. Primul este curentul aflat la putere: PLDM-PL-PD, ajutați, la nevoie, de PCRM și PSRM. Al doilea curent vrea să acceadă la putere este curentul care stă în spatele Platformei civice „Demnitate și Adevăr”. Al treilea curent este cel asupra căruia am tras eu semnalul de alarmă și el îl are în prim-plan pe Renato Usatîi (liderul „Partidului Nostru” – n.n.). Nu am citit nimic plauzibil despre proveniența banilor mulți pe care îi are el. Culmea, nici Comisia Electorală Centrală (CEC) nu ne-a putut prezenta nimic convingător în acest sens, chiar dacă anume CEC a propus excluderea din cursa electorală a partidului condus de Usatîi pe motiv că ar fi fost finanțat, într-o manieră obscură, din exterior.

DW: Deja și mulți oficiali europeni vorbesc despre Moldova ca despre un stat capturat. Cum s-a ajuns în această situație?

I.D: Sistemul electoral din Republica Moldova a creat condiții ca la putere să acceadă partidele pe care le avem astăzi - partide care nici pe departe nu sunt instituții, ci niște SRL-uri. Acest sistem electoral a dat posibilitatea să vină în fruntea acestor partide persoane care au mulți bani, iar cei care nu au bani să nu poată accede pe scena politică. A veni în politică, în Moldova, înseamnă să faci bani – exact ca într-un SRL. Ministerele nu sunt instituții care elaborează politici, ci mici elemente în marea afacere a șefilor de partide-SRL. Sistemul trebuie spart prin modificarea Codului electoral, astfel încât concurenților să le fie asigurate „arme egale” în procesul electoral. Niciodată, de la proclamarea independenței, gestionarea și punerea în valoare a potențialului uman al acestei țări nu a fost o prioritate pentru stat. Ori nu pământul este bogăția acestui stat, ci oamenii. În țara aceasta nu funcționează „liftul social” - nu ai nici o șansă să urci dacă nu ești membru de partid. Promovarea se face în funcție de loialitate, nu în funcție de performanțe. Și atunci, cum să rămână cetățeanul să muncească în beneficiul acestei țări?