1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Iohannis, generaţia tânără şi subminarea unor calcule banale

Cum se mai vede scrutinul prezidenţial românesc din unghiul unui celebru român "extrateritorial"? Dar al nemţilor? Germanii şi austriecii nu se reped, în genere, nici să laude ditirambic nici să critice în exces...

Iar când o fac public, bunăoară în comentarii de presă, se străduiesc de regulă să se exprime sobru, ponderat şi obiectiv. Superlativele se administrează, de regulă, parcimonios.

Cu atât mai remarcabile sunt cele pe care continuă să le recolteze alegerile româneşti. Publicaţia online Die Freie Welt consideră că "de multă vreme nu s-a mai înregistrat în Europa o evoluţie atât de îmbucurătoare" precum cea documentată de rezultatul „scrutinului prezidenţial românesc”. Motivul acestei aprecieri e clar. Fiindcă „printr-o participare record la vot, românii au împiedicat alegerea în fruntea statului a celui mai corupt premier din Europa”, lansând un „multiplu semnal dramatic”.

Românii, „ştiu cât de presantă este sarcina edificării statului de drept, împiedicată până acum de corupţia endemică”, mai notează aceeaşi publicaţie. Care se teme că PSD „va bloca reformele până la alegerile parlamentare viitoare, dacă prin demonstraţii în masă nu se va forţa organizarea de alegeri anticipate”.

Pagina culturală a ziarului german Südeutsche Zeitung propune o analiză pe cât de amplă pe atât de excelentă, semnată de Norman Manea. Scriitorul româno-american reia într-o versiune proprie ideea „revoluţiei recuperate”, exprimată la Deutsche Welle în seara care a urmat alegerilor româneşti de la 16 noiembrie.

Manea aminteşte în textul său de schimbarea sângeroasă, împotmolită rapid în „evoluţii dubioase, carenţe şi reţele securiste”, din 1989, precum şi de cea actuală, iscată paşnic, la urne, dar nu mai puţin fragilă şi vulnerabilă.

Autorul evocă între altele „campania neapetisantă”, manipulările şi „aparatul de partid gigantic” care au părut să garanteze victoria liderului PSD, evidenţiază complicităţile incredibile ale unui activist care-şi zice „socialist”, dar dispune de „susţinerea oficială a Bisericii Ortodoxe şi de supunerea baronilor locali”.

Analizând victoria, din această perspectivă uluitoare, a lui Klaus Iohannis, celebrul prozator menţionează mănunchiul de factori care par să fi contribuit într-o măsură mai mare sau mai mică la acest „seism electoral”.

E vorba de măsurile dure adoptate întru împiedicarea românilor „extrateritoriali” să aleagă, urmate de protestele expatriaţilor de la Paris, Londra, Roma, Bruxelles şi alte mari oraşe. Un rol a jucat şi sastisirea electoratului, sătul de orice demagogie, chiar şi de cea naţionalistă clamând „mândria de a fi român”. Autorul scoate în evidenţă şi proiectele legislative guvernamentale de graţiere şi amnistiere a marilor corupţi din rândul „parlamentarilor, starurilor şi al elitei financiare”.

În mod cu totul salutar, scriitorul româno-american menţionează în acest punct greva foamei prin care inginerul Andrei Ursu, revenit din SUA, a determinat autorităţile să pună capăt „cinicei tergiversări şi manipulărilor judiciare menite să împiedice pedepsirea asasinilor tatăului său. Gheorghe Babu Ursu fusese ucis de poliţia comunistă. „Maşinaţiunile sumbre” care au blocat sancţionarea celor vinovaţi timp de un sfert de veac sugerează, potrivit autorului, ce anume nu funcţionează într-un stat cu o democraţie neconsolidată, precum cea românească.

Norman Manea nu uită „alianţele cu politicieni compromişi, inclusiv cu infamul Vadim Tudor, poetul de curte al lui Ceauşescu şi figură de proră a xenofobiei”, încheiate, „cu aroganţă”, de guvernanţi care şi-au trădat astfel „ambiţiile secrete şi calculele eronate”.

În fine, autorul nu ignoră subminarea acestor calcule „banale” de către o „generaţie tânără, bine conexată şi influenţată de lumea occidentală”.

Elogiind deopotrivă electoratul român şi victoria unui minoritar, fundalul său cultural şi „pragmatismul” celui "lipsit de carisma atâtor altor politicieni locali", autorul califică succesul lui Klaus Iohannis drept un "miracol". Unul, obţinut în pofida Bisericii Ortodoxe, ca un soi de „contra-vot” împotriva „noii nomenclaturi de stânga” şi a bilanţului ei foarte precar.

Norma Manea conchide apreciind că Iohannis se va confrunta cu "o misiune foarte grea", devreme ce preşedintele „va avea de luptat cu mentalităţii mafiote, foarte extinse în interiorul clasei politice”.

Marele scriitor, supravieţuitor al Holocaustului din România îi ţine pumnii noului şef al statului român. Manea îşi exprimă speranţa în „dorinţa şi capacitatea” lui Klaus Iohannis de a o „lua, radical, de la capăt”, de a se angaja „într-o tentativă serioasă de guvernare democratică şi responsabilă” şi de a executa „o voltă” în vânt întru edificarea unui sistem de drept funcţional în România.