Intre Ierusalim şi Geneva: triumful păcii, sau al violenţei?

Luni forţele de securitate israeliene şi-au continuat operaţiunile antiteroriste pe malul apusean al Iordanului, împuşcînd trei combatanţi palestinieni care, aflaţi în posesia unei centuri cu explozive utilizate de atentatori sinucigaşi, deschiseseră focul asupra militarilor statului evreu. Totodată, un avion avînd la bord negociatori neoficiali israelieni şi palestinieni a decolat de pe aeroportul israelian Ben Gurion, de lîngă Tel Avi, spre a participa luni la semnarea simbolică a aşa-numitului acord de la Geneva.

Pentru fostul deputat şi ministru Yossi Beilin şi alţi israelieni de stînga care au eşuat la ultimele alegeri a început astfel o "săptămînă mare". Beilin şi colegii săi participă în oraşul elveţian la simbolica lansare a aşa- numitului acord de la Geneva, o iniţiativă de pace neoficială, respinsă categoric de guvernul de la Ierusalim, dar susţinută implicit de liderul OEP Arafat, ca şi de numeroase personalităţi internaţionale.

In timp ce emisarii propusului acord de pace se întruneau la Geneva, emisarul special american William Burns îşi continua discuţiile oficiale din orientul Mijlociu. La Ierusalim, ministrul israelian apărării, Shaul Mofaz, s-a întîlnit cu Burns, reliefînd cu acest prilej că statul evreu va proceda la desfiinţarea unor avanposturi din Cisiordania. Israelul, a subliniat însă, totodată, Mofaz, şi-a "asumat foaia de parcurs spre pace", în speţă planul de pace întocmit de SUA, Naţiunile Unite, UE şi Rusia. Or, "iniţiativa de la Geneva contravine foii de parcurs, care constituie singura bază de negoceri dintre israelieni şi palestinieni". Conform lui Raanan Gissin, purtătorul de cuvînt al premierului, iniţiativa de la Geneva este nu doar subversivă, ci un soi de nou "viţel de aur, idolatrizat de stînga israeliană".

Oficial, SUA s-au menţinut pe poziţia susţinerii aşa-numitei road-map, dar şeful diplomaţiei americane, Colin Powell, al cărui departament de stat a adoptat în repetate rînduri poziţii mai proarabe decît Casa Albă, a salutat la începutul lunii noiembrie iniţiativa foştilor demnitari de stînga din Israel şi a unor palestinieni conduşi Yasser Abed Rabo, mîna dreaptă a lui Arafat.

Planul lor, devenit cunoscut sub denumierea de "Iniţiativa de la Geneva", propune ca statul evreu să cedeze controlul asupra cvasitotalităţii teritoriilor în dispută de malul apusean al Iordanului şi asupra ţinuturilor colonizate din fîşia Gaza. In plus, Israelul ar urma să cedeze palestinienilor jumătate din Ierusalim, acceptînd redivizarea oraşului sfînt. In fine, iniţiativa de la Geneva, respinsă categoric nu numai de grupările extremiste palestiniene precum Hamas , ci şi de gruparea Fatah a lui Yasser Arafat, evită abordarea frontală a chestiunii refugiaţilor palestinieni, sugerînd renunţarea de facto la reîntoarcerea lor pe teritoriul care ar urma să rămînă sub controlul statului evreu.

In ciuda acestor concesii imense, solicitate Israelului, circa 30 la sută din cetăţenii statului evreu au declarat că sprijină iniţiativa, o majoritate de aproximativ 38 la sută respingînd-o. Dar numărul adepţilor ei sporeşte, dacă e să dăm crezare interpretării unui sondaj de opinie publicat de ziarul israelian Haaretz. Portrivit susţinătorilor ei israelieni, iniţiativa, redactată şi inlcusă într-un document de circa 50 de pagini, are cel puţin virtutea de a obţine din partea palestinienilor recunoaşterea dreptului la existenţă a Israelului ca stat evreiesc.

Guvernul israelian consideră iniţiativa o reeditare de rău augur a eşuatelor acorduri de la Oslo, întreprinsă de arhitecţii acestor înţelegeri cu palestinienii încheiate în capitala Norvegiei. Aceste acorduri, prin care Arafat se obligase la începutul anilor 90 să pună capăt violenţelor angtiisraeliene, departe de a fi aplicate, s-au soldat cu o ofensivă teroristă, şi băi de sînge fără precedent, cu mii şi mii de morţi şi răniţi de ambele părţi.

Deloc de mirare că, din unghiul formaţiunilor israeliene de centru şi de dreapta partea cea mai problematică a acestei iniţiative, salutate de personalităţi internaţionale de stînga, precum foştii preşedinţi american şi sudafrican Jimmy Carter şi Nelson Mandela, vizeaza repercusiunile ei negative. Iniţiativa presupune renunţarea nu numai la pedepsirea lui Arafat pentru implicarea sa în valurile teroriste din ultimii 3 ani, ci, mai ales, la democratizarea palestiniană, pe care preşedintele SUA, George Bush, o ceruse cîndva ca o condiţie sine qua non a stabilizării Orientul Apropiat şi Mijlociu.

In plus, autorii israelieni ai acestui proiect, cu toţii de stînga, au eşuat fără excepţie la testul decisiv al alegerilor, Yossi Beilin rămînînd chiar fără un mandat parlamentar, iar Amram Mizna recoltînd cel mai rău rezultat electoral din întreaga istorie a partidului laburist israelian. Ceea ce nu e de natura sa sporeasca legitimitatea acordului de la Geneva. In fine, la capitolul consecinţe potenţial serioase ale acestei iniţiativei trebuie trecute şi alte aspecte. De pildă amplificarea presiunilor exercitate asupra guvernului israelian; slăbirea poziţiei sale în negocierile de pace; şi mai cu seamă încurajarea acelor susţinători ai atentatelor sinucigaşe, care vor considera eventualele concesii israeliene drept un rezultat direct al terorismului palestinian din ultimii 3 ani şi deci drept expresia unui triumf al violenţei.