1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Interviu: de cine se teme mai tare Erdogan: de Assad sau de SI?

Preşedintele Turciei, Erdogan, este criticat la nivel internaţional fiindcă nu întreprinde acţiuni energice împotriva Statului Islamic (SI).

DW: Cine este principalul adversar din perspectiva preşedintelui Turciei? SI sau regimul Assad?

Oliver Ernst: Nu se poate face o comparaţie. Din perspectiva securităţii şi a politicii externe este vorba de două scenarii complet diferite. Conflictul cu SI este asimetric, de felul celui care a durat decenii între Turcia şi miliţiile kurde, în primul rând ale PKK. Conflictul cu Assad are, dimpotrivă, caracterul unui război indirect. La acestea se adaugă dimensiunea de politică internă. SI este privit de numeroşi turci drept organizaţie adversară regimului Assad. La fel consideră şi numeroşi suniţi din regiune. Nu trebuie uitat că Assad este responsabil pentru moartea a 200.000 de oameni. Alţi 10 milioane de oameni s-au refugiat din calea luptelor, şi aceasta cade tot în responsabilitatea preşedintelui de la Damasc.

Din acest punct de vedere, mulţi suniţi consideră că SI este "răul mai mic". Turcia are însă o problemă - aceea că numai jumătate din populaţie vede lucrurile astfel. Cealaltă jumătate, constituită din aleviţi şi kurzi - adică aproximativ 40 de milioane de turci - crede că Assad este "răul mai mic", fiindcă preşedintele Siriei este prin tradiţie adeptul toleranţei confesionale. Cred că dimensiunea de politică internă este importantă, fiindcă explică de ce este scindată societatea turcă în privinţa SI şi a preşedintelui Assad.

DW: Ce vrea să obţină Erdogan? A primit permisiunea Parlamentului să intervină militar în Siria. Cu toate acestea manifestă reţinere...

O.E.: Guvernul turc a încercat foarte devreme să impună în Siria o interdicţie a zborurilor pentru a feri populaţia siriană de raidurile aviaţiei lui Assad. A eşuat însă. Acum, Ankara încearcă să se folosească de situaţia tensionată de la graniţa cu Siria pentru a impune acelaşi lucru. Guvernul turc încearcă să se folosească de dinamica negativă existentă în regiune pentru a-şi impune politica de securitate, îndreptată împotriva regimului Assad.

DW: De ce face asta?

O.E.: Guvernul turc nu crede că Assad este o soluţie. Legitimitatea lui nu mai există. El nu va putea face parte dintr-un guvern interimar. Între Turcia şi ceilalţi factori implicaţi există o diferenţă mare de opinie în privinţa războiului din Siria. Presiunile exercitate de apariţia SI au făcut ca Assad să fie privit iarăşi ca potenţial aliat împotriva jihadiştilor, în ciuda eşuării negocierilor de la Geneva, de la începulul anului. Această perspectivă este categoric respinsă de Turcia, care urmăreşte şi acum să-l alunge pe Assad de la putere.

DW: Dar nu este întărit indirect Assad prin lipsa unei intervenţii turceşti împotriva SI?

O.E.: Trebuie să facem o diferenţiere. Ce se întâmplă pe termen scurt, în interval de câteva zile, şi ce se întâmplă pe termen mediu şi lung. Tentaţia este să credem că Turcia nu face nimic, că stă şi se uită. Dar nu este adevărat. Turcia a găzduit pe teritoriul ei mai bine de 200.000 de kurzi care trăiau în Siria, în apropierea graniţei comune. A fost o decizie importantă, fiindcă turcilor nu le este uşor să primească în ţară populaţie kurdă, întărind astfel această minoritate incomodă. Ankara şi-a asumat astfel şi un risc din perspectiva siguranţei statului.

În plus, Turcia nu poate interveni militar în Siria fără a se gândi ce urmează. De aceea cred că e important ca Turcia, SUA şi ceilalţi aliaţi să stea de vorbă pentru a adopta cea mai bună strategie. Că Turcia nu poate sta de vorbă de la egal la egal cu miliţiile kurde referitor la situaţia de la frontiera cu Siria este de înţeles. Kurzii de acolo sunt apropiaţi de PKK şi sunt influenţaţi de adversari juraţi ai statului turc. Turcia nu este interesată să-i întărească pe aceşti adversari printr-o intervenţie militară în Siria.

Pe de altă parte, nici kurzii nu doresc prezenţa armatei turce în regiunea lor. De aceea, se poate spune că Turciei i se cere acum imposibilul. I se cere să protejeze o regiune care nu vrea să fie protejată de Turcia, să tolereze întărirea miliţiilor kurde şi să stopeze elanul SI.

DW: Care ar fi scenariul cel mai nefavorabil?

O.E.: Turcia tocmai trece prin asta. Dictatorul Assad îşi măcelăreşte de trei ani şi jumătate supuşii fără o intervenţie a comunităţii internaţionale, care s-a dovedit incapabilă să ajungă la un compromis cu regimul Assad şi cu aliaţii săi, Iran şi Rusia. Este o catastrofă şi din perspectiva Turciei. Dar Turcia, care este un stat foarte puternic, nu trebuie să se teamă că SI va avansa şi pe teritoriul său.

Nu trebuie să se teamă nici de o nouă ofensivă a PKK. Kurzii nu sunt în stare să desfăşoare campanii militare, după cum s-a putut constata acum. Marea dramă este aceea că Assad poate ucide de trei ani şi jumătate nestingherit, fără ca occidentul să-l oprească în vreun fel, civil, politic sau militar.

Dr. Oliver Ernst este politolog şi expert în problemele Orientului Mijlociu în cadrul Fundaţiei Konrad Adenauer din Berlin.