1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Internetul, o sabie cu două tăişuri

Internetul prosteşte, însingurează, alienează, creează dependenţă, modifică personalitatea, stimulează narcisismul şi are chiar efecte neuronale…

Retrograzi, paseişti, neinformaţi şi pesimişt - au fost etichetaţi cei care atrăgeau, deja în urmă cu mai mulţi ani, atenţia asupra riscurilor unei utilizări excesive a computerului, respectiv a internetului. Timpul care a trecut de-atunci le-a dat nu numai dreptate ci a scos la iveală şi unele efecte imprevizibile ale dependenţei mai mult sau mai puţin grave, de mediul virtual.

Iar acum, psihologii şi sociologii, pedagogii şi psihiatrii trag un semnal de alarmă. Printre criticii internetului se numără şi cei care odinioară au fost cei mai entuziaşti susţinători ai noului mediu.

Andrew Keen, de pildă, care în cartea sa „The Cult of the Amateur”, apărută în 2007, demonstrează cum internetul, prin maxima lui deschidere, etichetată drept super democratică fiindcă fiecare poate avea acces şi poate posta pe site tot ce-i trece prin cap, permite proliferarea de informaţii false, inepţii, neadevăruri, adeverindu-se a fi un adversar al autenticei şi temeinicei culturi.

Mai nou, chiar Sherry Turkle, cunoscuta profesoară americană de psihologie şi sociologie, vreme îndelungată ea însăşi o „prietenă” a internetului, în cartea „Alone Together” (Singuri împreună), încearcă să-şi toarne cenuşă în cap pentru eroarea de a nu fi întrevăzut la timp la ce duce excesiva folosire a internetului. Ceea ce credea a fi la început doar ocazia de a experimenta cu propria identitate s-a transformat într-un mediu căruia îi încredinţăm întreaga noastră fiinţă. In sine, declara Sherry Turkle într-un recent interviu publicat în SZ-Magazine, nici smartphone-ul, nici computerul nu sunt lucruri rele. Problema este ce loc le acordăm în viaţa noastră.

Experta americană crede că utilizarea excesivă a noilor tehnologii de comunicare nu modifică doar natura faptelor ci chiar identitatea utilizatorului. Mai puţin internet ar face ca şi copiii să-şi reia obiceiul de a sta de vorbă faţă în faţă, ochi în ochi, cu semenii lor de aceeaşi vîrstă sau cu adulţii, ar face ca cei din urmă să-şi recîştige răbdarea de a-l asculta pe celălalt. S-a constatat însă că tinerii obişnuiţi să utilizeze permanent internetul sau smartphone-ul spre a comunica cu restul lumii, se simt dintr-o dată pierduţi în lume, dacă pierd miraculosul obiect.

Smartphone-ul satisface trei iluzii, susţine Sherry Turkle: faptul de a ne putea în orice moment adresa unei persoane; de a fi ascultaţi şi de a nu fi singuri. Mai ales eventualitatea de a nu mai fi constrînşi de împrejurări la solitudine, este angoasantă pentru utilizatorii permanenţi ai smartphone-urilor. A fi singur a devenit o problemă.

Apoi însăşi personalitatea utilizatorului se modifică sub impactul miraculosului aparat: ea devine modelabilă. Copiii se plîng că părinţii le fac concurenţă în internet, tinerii comunică între ei prin diversele medii de socializare dar nu mai ştiu conversa deşi, se întîlnesc cu plăcere în grup şi caută apropierea fizică unul de celălalt.

Un semnal de alarmă dau şi experţii germani. Utilizarea excesivă a computerului prejudiciază procesul educaţional şi cognitiv - crede profesorul Manfred Spitzer de la Universitatea din Ulm, fiindcă reduce activitatea cerebrală. Or ca şi un muşchi, creierul are nevoie de antrenament. S-a constatat că o hiperactivitate internautică diminuează volumul hippocampus-ului. Copiii care de timpuriu sunt expuşi fără măsură noilor medii de comunicare atestă dificultăţi de exprimare, nu se pot concentra, manifestă nelinişte, ceea ce duce şi la o deteriorare a performanţelor şcolare. Tezele neurologului suab sunt parţial contrazise de unii specialişti în pedagogia mediatică.

Profesorul Stefan Aufenanger, de la Universitatea din Mainz, nu recomandă deloc contactul prelungit al copiilor preşcolari cu televiziunea sau internetul, ceea ce reclamă din partea părinţilor o responsabilitate mărită şi inducerea unei discipline mai severe. Bine utilizat, cu discernămînt, computerul oferă noi posibilităţi de predare în şcoli. Recurgerea la măsuri disciplinare severe nu aduce rezultatele scontate, ci mai degrabă deteriorează situaţia. De aceea, recomandarea cea mai înţeleaptă este aceea de a spori competenţa copiilor în utilizarea noilor medii de comunicare şi de a nu le demoniza pe acestea din urmă.

La care Sabine Schattenfroh, cadru didactic la Universitatea din Bielefeld, le solicită părinţilor să-şi asiste copiii şi să traseze graniţe activităţii lor internautice, limite clare de acţiune - pînă nu va fi prea tîrziu.