1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

PUNŢI DE SUFLET

Internetul şi intelectul

Criticile la adresa excesivei utilizări a internetului, a subversivei sale capacităţi de a pune stăpînire pe gîndurile şi acţiunile noastre se înmulţesc pe măsură ce noul mediu şterge graniţele între real şi virtual

default

Există spirite avangardiste care întrevăd riscurile internetului şi există spirite conservatoare care trag semnale disperate de alarmă. Printre cei dintîi figurează Andrew Keen, care în volumul său intitulat „Era impostorilor” demonstrează, „din interior”, că internetul ignoră dreptul la proprietatea intelectuală, cum enciclopediile virtuale, de tipul Wikipediei, conţin informaţii neverificate şi prea puţin fiabile. Extrem de critic, deşi nu ostil noului mediu, este publicistul Frank Schirrmacher.

Internetul - un atac la adresa elitei intelectuale?

În recent publicatul său volum intitulat „Payback”, autorul reia intens dezbătuta teză a consecinţelor nefaste pe care le-ar avea internetul asupra capacităţilor intelectuale şi cognitive ale utilizatorilor. Schirrmacher pleacă de la premisa (şi teama) că excesiva digitalizare s-ar putea transforma într-un atac la adresa elitei. Ipoteza, ca şi „presimţirea”, se cer argumentate. Titlurile capitolelor cărţii vorbesc de la sine, ele părînd a fi enunţurile succesive ale unui adevărat manifest: modul nostru de a gîndi se schimbă, suntem confruntaţi cu un „taylorism digital”, memoria noastră de scurtă durată este haotică, multitasking-ul este o vătămare corporală. Darwinismul digital favorizează permanent posesorul de informaţii, al cărui consum poate deveni bulimic, spaţiul digital este bîntuit de exploratori şi exploatatori, computerul ne manipulează, ne epuizează, fluxul permanent de informaţii şi incapacitatea de a le structura şi prelucra se soldează cu o criză cognitivă a societăţii. Evident, ideile ca şi temerile lui Frank Schirrmacher nu sunt noi, ci sunt emise doar de pe poziţii extrem de conservatoare. Deja în 2005, filozoful Jürgen Habermas constata că preţul expansiunii egalitarismului cu care internetul ne „cadoriseşte” este accesul nelimitat la articole prost redactate, iar într-un astfel de mediu, contribuţiile intelectualilor îşi pierd capacitatea de a mai reţine atenţia.

Cîtă ideologie conţine internetul ?

Cîteva din tezele şi temerile lui Frank Schirrmacher au fost publicate şi în revista DER SPIEGEL. În cuprinsul acestui text, care este de fapt capitolul introductiv al cărţii, autorul constată că toate cele trei ideologii care au modificat profund în ultimii 200 de ani existenţa noastră , „taylorismul”, „darwinismul” şi „marxismul” , se regăsesc în universul digital într-o formă „personificată”.

Taylorismul, care implică optimizarea procesului muncii, impune viteza de lucru şi eficienţa, s-ar regăsi în „multitasking”, marxismul în fluxul gratuit de informaţii, dar şi în spolierea propriei noastre creativităţi, de îndată ce ne lansăm produsele în internet, iar „darwinismul,” în avantajele celui care ajunge primul la informaţii.

Suspectat de pesimism cultural, Schirrmacher îşi lansează sumbrele profeţii într-o perioadă dominată încă, pe alocuri, de optimismul cvasi infantil cu care sunt întîmpinate noile medii.

Reacţiile la tezele şi temerile publicistului conservator nu s-au lăsat prea mult aşteptate. Dezbaterea ar putea lua amploare dincolo de paginile cărţii care însumează doar o serie de informaţii, organizate narativ, polemic, pe alocuri programatic. Un prim pas a fost deja făcut: „bloggerul” naţiunii, un anume Sascha Lobo, tot în cuprinsul reviste DER SPIEGEL , sub titlul „Elita sub ameninţare”, îi răspunde destul de dur pesimistului descumpănit.

Critica internetului - între scepticism şi pesimism cultural

Păcatul major al publicistului conservator ar fi „ştampila negativă şi resemnată" pusă pe necesara dezbatere vizînd evoluţia tehnologiei şi efectele acesteia asupra societăţii digitalizate. Fiind ceva mai tînăr decît Frank Schirrmacher, şi prin urmare „nativ” şi nu „imigrat” în mediul digital, Sascha Lobo îşi permite la rîndul lui să „ştampileze” negativ ideile cărţii „Payback”: ele sunt emanaţia unui pesimism cultural învăluit într-o mantie anti-digitală care îndeplineşte „o funcţie interesantă”: ea ar fi o „plapumă caldă cu virtuţi comunicative pe care domnii în vîrstă şi-o trec unul altuia”, spre a-şi confirma reciproc impresia că „înainte totul era mai bine."

Este, în treacăt fie spus, un sentiment vechi şi el de cînd lumea, căruia în era informaticii deja Umberto Eco, şi el un domn în vîrstă, i-a dat expresie în termeni negativi, visînd la un black out electronic global, care să-i readucă pe semeni în situaţia de a reciti cărţile din bibliotecă, la nevoie chiar la lumina opaiţului…Asistăm şi participăm chiar, graţie internetului, la un nou episod al străvechii dispute dintre antici şi moderni.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Alexandra Sora

Vă mai recomandăm