Interesul economic comun al UE şi al Rusiei
28 august 2008
Într-o declaraţie comună, grupul G7 precizează că: „Recunoaşterea independenţei Abhaziei şi a Osetiei de Sud lezează integritatea teritorială a Georgiei şi se află în contradicţie cu rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU”. Indignarea generală din Occident nu duce însă nicăieri.
Neîndoielnic, zilele aceste se discută cu mare interes despre Războiul Rece şi despre o nouă eră politică glaciară. E drept, relaţia Occidentului cu Rusia n-a mai fost de mult timp la fel de distantă ca în prezent. Nu-i însă mai puţin adevărat că admonestările verbale din ultima perioadă, care au însoţit dialogul politic dintre Europa şi Rusia, au întrucâtva un iz teatral.
Evenimentele recente, ce plasează în centrul atenţiei regiunile separatiste Abhazia şi Osetia de Sud, puteau fi intuite de Vest în clipa în care Europa a recunoscut noul stat independent Kosovo. La acea vreme, semnalele au fost cât se poate de clare.
Lipsă de soluţii
În plină declamare a legilor internaţionale, aduse, în cazul de faţă, pe bună dreptate în discuţie, un lucru devine clar; în mintea europenilor persistă ideea conform căreia Georgia ar trebui să renunţe la cele două provincii, care oricum nu-i mai aparţin. Ce intenţionează să facă Uniunea Europeană şi NATO? Să trimită cumva trupe în regiune?
Însăşi Moscova ştie că acest lucru este puţin probabil. Ţărilor vestice nu le rămâne altceva de făcut decât să ia act de faptele Rusiei şi să revină la ordinea de zi.
Europa nu poate fi interesată de izolarea Moscovei. Nu doar pentru că dependenţa Vestului de energia rusească ia amploare. Lipsa de fairplay de care a dat până acum dovadă preşedintele Medvedev, reclamă reluarea dialogului cu Rusia, nicidecum abandonarea acestuia. De acest aspect trebuie să ţină cont cu precădere hardlinerii europeni, care pledează pentru instransigenţă în relaţia cu Rusia.
Mai multe afaceri, mai puţine critici
O constatare dureroasă pentru unii politicieni care se simt lezaţi. Un bun exemplu în acest sens este preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, care s-a erijat în negociatorul conflictului caucazian şi pe care Rusia n-a prea catadicsit să-l ia în serios.
De cealaltă parte, Angela Merkel a fost nevoită şi ea să îşi recunoască limitele politice în actuala criză. Singurul as din mâneca Europei este economia ei. Afacerile interesează Moscova şi nu presupun neapărat transparenţă şi dialog. Ruşii ştiu şi ei acest lucru.