1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Interdicţia vălului integral face valuri

Care sunt limitele toleranţei într-o societate deschisă? Reactualizată şi concretizată de interdicţia în Franţa a vălului integral musulman purtat de femei, dilema dă bătaie de cap şi cetăţeanului de rînd.

default

O zi toridă, nu tocmai specifică verilor renane. Două siluete feminine, negre, învăluite în teribilul nikab, traversează strada în dreptul Universităţii din Bonn, împingînd fiecare un cărucior sport pentru copii. In spatele celor două făpturi cernite, un bărbat, păşind calm, purtînd pantaloni scurţi,o cămaşă uşoară, ochelari negri pe nas, asortaţi cu respectabila barbă de aceeaşi culoare, părea a fi mai degrabă paznicul decît soţul celor două femei.

Deşi nu era pentru prima oară că mă confruntam cu o astfel de imagine, după decizia parlamentarilor francezi de a interzice portul vălului islamic integral reacţia mea devenise brusc mai emoţională iar nevoia problematizării „componentei religioase şi sociale a acestui veşmînt ”, aproape irepresibilă.

Bombardamentul zilnic de informaţii despre pericolul terorist, despre atentatele comise în numele islamului, accesele de intoleranţă ale acestuia faţă de alte religii, ura viscerală resimţită şi întreţinută faţă de valorile occidentului, ”fatwele” emise împotriva liber-cugetătorilor, scriitorilor, caricaturiştilor, femeilor nesupuse (lista rămîne deschisă), încălcările flagrante ale drepturilor omului, persistenţa unor obiceiuri arhaice, barbare în anumite societăţi strict patriarhale, toate acestea şi încă multe altele, m-au făcut să mă tem că uneori, unghiul de percepţie a lumii musulmane, în manifestările sale exterioare, riscă să ajungă la dimensiunile acelei fante prin care femeile acoperite de nikab văd lumea. Sau, cu alte cuvinte, ameninţă să-mi altereze coeficientul de toleranţă, făcînd-o extrem de selectivă, ceea ce ar echivala, practic, cu o idiosincrazie.

Toleranţa - un fruct al cunoaşterii

Dar dacă toleranţa este şi un fruct al cunoaşterii atunci ar fi trebuit ca cele două siluete feminine acoperite de vălul musulman integral, zărite în caniculara zi de vară la Bonn, să mă fi lăsat indiferentă, să nu mă fi trimis imediat cu gîndul numai la toate relele comise în numele unei religii, ci şi la unele conotaţii exotic-pitoreşti pe care cultura europeană le-a reţinut din „lectura„ Orientului, începînd cu ilustrele „Scrisori Persane” ale lui Montesquieu, conţinînd primele semne ale unui relativism cultural specific modernităţii, trecînd prin exotismul picturilor unui Delacroix şi senzualitatea odaliscelor lui Ingres, prin inflexiunile unor arii mozartiene spre a ajunge pînă la forma stilizată a căpşorului de maur de pe produsele confiseriei vieneze Meinl sau la siuleta lui Muck cel Mic, emblema fabricii de dulciuri Sarotti.

S-ar mai adăuga, fireşte, la mai vechile reminsicenţe cultural-olfactiv-gustative, şi unele achiziţii cognitive de dată mai recentă. De pildă, tezele unui Olivier Roy. Reputatul profesor, orientalist consacrat, contrazice în cărţile sale, între altele, impresia că radicalizarea islamului ar fi o ripostă a societăţilor musulmane tradiţionaliste dată modernităţii, susţinînd că fundamentalismul ar fi el însuşi un produs al occidentalizării, al dezrădăcinării religioase, al globalizării.

Într-un recent interviu, referindu-se la controversatele şi prohibitele veşminte - burcă, nikab sau văl integral -, Roy le atribuie funcţia unui semnal, considerînd portul acestui veşmînt "generic" un ex hibiţionism religios, expresia negării oricărui compromis de natură confesională. Cît despre basmaua pe care unele femei musulmane o poartă dezinvolt şi din belşug, în occident, ea ar fi tocmai expresia compromisului.

Vălul integral - exhibiţionism religios?

Vălul integral îi îngăduie femeii musulmane să uzeze de spaţiul public sustrăgîndu-şi fiinţa, complet, privirilor, dar atrăgîndu-le în acelaşi timp prin ostentaţia camuflajului religios, acesta nefiind la rîndu-i decît o formă de adaptare provocatoare la laicismul, la caracterul desacralizat al lumii moderne.

Întrucîtva tangent la ideile celebrului studiu al lui Roland Barthes, „Sistemul Modei”, Olivier Roy reaminteşte că dintotdeauna modul nostru de a ne înveşmînta a constituit şi o provocare pentru cei din jur.

Potrivit unui proverb francez, nu sutana este cea care face călugărul. În consecinţă, nici burca, nikabul wahabit sau vălul integral sunt cele care ar trebui să facă din purtătoarea lor, musulmana perfectă, ideală. Un motiv suficient pentru expertul francez de a compara potenţialul "provocator" al burcăi sau nikab-ului cu cel emanat de ţinuta vestimentară a legendarilor hippies sau a temuţilor skinheads...

Apoi, burca, nikabul, nici nu fac parte din recuzita vestimentară tradiţională în lumea islamică, străine fiind şi de ritualurile învăluirii şi ale dezvăluirii. Moderatul şeic Tantawi, care şi-a dat obştescul sfîrşit în primăvara acestui an, interzisese portul burcăi în şcolile religioase. Faptul că vălul integral exhibă prezenţa femeii ascunzîndu-i complet făptura, rămîne paradoxal şi provocator, ispitind chiar unele "necredincioase” să experimenteze "învăluirea".

Finalmente, crede Olivier Roy, problema vălului integral musulman, cu toate variantele sale locale şi globale, este de fapt problema propriei noastre identităţi. Iar pentru occident, islamul, în varianta sa radical-fundamentalistă, cu recuzita vestimentară aferentă, joacă rolul unei oglinzi negative, arătîndu-i apusului ceea ce el nu este.

Şi - mă simt tentată să adaug - nici nu vrea să fie şi, cu atît mai puţin, să devină…

Autor: Rodica Binder
Redactor: Robert Schwartz