1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Intelectualii si Traian Băsescu

Ruptura este inevitabilă căci alianţa încheiată între preşedinte şi o bună parte a intelectualilor angajaţi în dezbaterea publică s-a bazat pe un angajament ideologic.

default

Senatorul PDL Radu F. Alexandru i-a trimis marţi o scrisoare deschisă preşedintelui Traian Băsescu în care califică declaraţiile acestuia despre Regele Mihai ca fiind “incalificabile şi impardonabile”.

Un alt fost partizan al preşedintelui, regizorul Sorin Ilieşiu, a fost mai dur în ton. El a început noul apel prin a cere preşedintelui să demisioneze şi l-a încheiat prin a-i conjura pe toţi intelectualii care l-au susţinut vreodată să-i ceară la rândul lor să plece din funcţie. Sorin Ilieşiu nu riscă însă nimic spre deosebire de Radu F. Alexandru care a mai fost exclus din partidul din care făcea parte – PNL pe vrema aceea – în urma unei scrisori mult mai potolite ca ton. El cerea doar să înceteze excluderile.

Nici acum reacţiile nu au fost prietenoase, deşi au fost prudente şi evazive. De exemplu, purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu, a declarat că nu comentează scrisoarea senatorului Radu F. Alexandru, deoarece ar exprima reacţii pur personale. În realitate, e mai mult decât atât.

După declaraţiile preşedintelui referitoare la regele Mihai I şi la mareşalul Ion Antonescu s-a produs o schimbare importantă, căci frontul intelectualilor care l-au susţinut pe preşedinte a căzut. Sorin Ilieşiu, iniţiatorul apelurilor pentru condamnarea comunismului, a dat tonul şi este de aşteptat ca reacţiile să devină pe zi ce trece mai numeroase. Este adevărat că apropiaţii preşedintelui continuă să-i minimalizeze eroarea, ignorând gravitatea situaţiei. Este aproape comică tentativa unora de a scuza ceea ce nu poate fi scuzat, prin tăcere diplomatică, atitudini voit distrate sau ingenioase jocuri de limbaj.

Dar în cele din urmă ruptura este inevitabilă, căci alianţa încheiată cu ani în urmă între preşedinte şi o bună parte a intelectualilor angajaţi în dezbaterea publică s-a bazat în primul rând pe un angajament ideologic. Lăsându-i deoparte pe aceia care au fost numiţi în diferite funcţii oficiale şi a căror loialitate este, inevitabil, ambiguă, ceilalţi l-au susţinut pe preşedinte în primul rând pentru că au văzut în el o promisiune pentru schimbarea întregii paradigme a vieţii publice româneşti.

Intelectualitatea spera ca prin concursul direct şi curajos al preşedintelui să fie depăşit spiritul parohial, plin de complexe şi resentimente, axat pe valori istorice nevalidate. Or, ceea ce a spus recent preşedintele arată că în sinea sa el a rămas un om perfect reprezentativ pentru spiritul public ancorat în vechiul sentiment al eşecului.

Cultul disimulat al mareşalului Antonescu, antimaghiarismul înmănuşat, ţâfna patriotardă, nu reprezintă nici mai mult şi nici mai puţin decât esenţa spiritului public de după 1989. Traian Băsescu nu a făcut, după înşelătoarea paranteză a condamnării comunismului, decât să reia firul întrerupt în 2006. În aceste împrejurări alianţa Preşedintelui cu intelectualii se va rupe de la sine chiar dacă nu va fi vorba mereu de gesturi spectaculoase.

Autor: Horaţiu Pepine

Redactor: Vlad Drăghicescu