1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Intelectualii şi politica

Trecerea în nefiinţă a lui Vaclav Havel continuă să fie sincer deplînsă în timp ce decesul dictatorului Kim Jong-il stoarce lacrimi false în Gulagul cu arme nucleare, cum etichetează ziarul DIE WELT, Coreea de Nord.

couple newspaper in bed © detailblick #14925440 fotolia

Acelaşi ziar publică însă şi un eseu al regretatului fost preşedinte al Cehoslovaciei, în care dramaturgul ajuns în cea mai înaltă funcţie în stat analizează relaţia dintre politică şi intelectuali.

Iată doar cîteva din numeroasele reflecţii memorabile conţinute în eseul scris de Havel în 1998, mai actual ca niciodată, pornind de la întrebarea fundamentală dacă intelectualii au ce căuta în politică. Lumea are azi mai mare nevoie ca oricînd de oameni politici raţionali şi vizionari, lucizi şi îndrăzneţi.(…) Aceasta şi fiindcă acum, politica este mai dependentă ca niciodată de actualitatea de moment şi de toanele publicului şi ale mass media(…). Cu cît mai puţin sunt preţuiţi politicienii care gîndesc pe termen lung cu atît mai multă nevoie este de ei.(…) Un bun om politic trebuie să fie apt să explice fără să seducă, să caute cu smerenie adevărul despre lumea în care trăim fără să creadă că se află în posesia acestuia în virtutea funcţiei pe care o deţine.(…)Să nu se supună dictatului stării de spirit publice sau al mass media dar să accepte în acelaşi timp verificarea acţiunilor sale.

In sfera unei astfel de politici, intelectualii îşi pot manifesta în două moduri prezenţa. Ei pot prelua o funcţie politică fără să se ruşineze sau să se simtă umiliţi, slujindu-se de aceasta spre a face ceea ce li se pare a fi just. Sau, ei pot fi cei care le ţin prea puternicilor oglinda în faţă amintindu-le acestora că sunt datori să slujească unor cauze bune. Dar înainte de toate intelectualii nu au voie să edulcoreze cu fineţea argumentaţiei faptele rele, aşa cum atîţia dintre ei au procedat în politica ultimelor decenii.

Cît priveşte  politica,  iată definiţia mai puţin obişnuită pe care Vaclav Havel i-o dă: Politica înseamnă şi să-i convingi pe alegători că oamenii politici recunosc şi pricep mai bine anumite lucruri.

Din această perspectivă, cît de convingătoare poate fi intenţia declarată a cancelarei Angela Merkel de a-i acorda pe mai departe preşedintelui Germaniei, Christian Wulff, întreaga încredere, devreme ce FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG constată că într-un talk show televizat nici măcar cei mai buni prieteni ai acestuia nu i-au putut salva onoarea pătată de creditele dubioase şi de relaţiile privilegiate, trecute parţial sub tăcere, cu oameni de afaceri şi industriaşi pe cînd împricinatul deţinea funcţia de prim ministru al landului Saxonia Inferioară. Cazul Wulff continuă să frămînte conştiinţa opiniei publice din Germania, suscitînd şi interesul străinătăţii. De la Viena, KURIER consideră că Wulff va fi nevoit în cele din urmă să-şi dea demisia tocmai fiindcă ştie prea bine care este diferenţa între cinste şi corupţie.

Faptul că abia acum, spre a-şi păstra funcţia, Wulff dă cărţile pe faţă este nedemn şi aduce prejudicii însuşi mandatului pe care-l deţine crede SCHWAEBISCHE ZEITUNG, precizînd însă că o demisie ar avea efecte devastatoare pentru actuala coaliţie guvernamentală.

Nu încă devastatoare ci doar negative asupra burselor şi a îngrijorării în lume sunt efectele stîrnite de vestea decesului dictatorului nord-coreean Kim Jong-il,  căruia îi succede în funcţie nimeni altul decît fiul său, încă mai cumplit la fire decît părintele şi bunicul său. Dovada: noul regim de la Phenian a şi testat rachete cu rază scurtă de acţiune. Acţiunea relevă şi rolul major care le va reveni militarilor în conducerea unei ţări pe care DIE WELT, într-un amplu eseu, o consideră „un Gulag cu arme nucleare”.

Autorul textului crede că Asiei de Est îi stau în faţă vremuri tulburi chiar dacă moartea lui Kim Jong-il este, în sine, o veste bună aşa cum la vremea ei fusese moartea lui Hitler, apoi cea a lui Stalin şi, mai recent, a lui Saddam Hussein.

2011 este anul în care dictatorii s-au prăbuşit unul după celălalt, constată RHEINISCHE POST relevînd că după răsturnarea de la putere a diverşilor potentaţi arabi, a venit şi rîndul dictatorului de la Phenian cu deosebirea că moartea şi nu poporul i-a venit de hac celui mai odios despot al zilelor noastre, un stalinist înrăit, vinovat de moartea a sute de mii de coreeni.

Şi chiar dacă în Coreea de Nord situaţia nu se va schimba de azi pe mîine, din nou DIE WELT, pe prima pagină, referindu-se de astă dată la apropierea Sărbătorii Căciunului, crede că există suficiente temeiuri, în pofida actualelor dificultăţi, de a privi încrezători spre viitor.

Despre  Sărbătoarea Crăciunului, sub semnul consumului şi al luptelor identitar-politice, despre pierderea spiritului acestei sărbători în România şi Republica Moldova scrie în paginile de foileton ale cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG Joseph Croitoru, după ce a răsfoit şi cîteva publicaţii autohtone precum Dilema Veche şi străine – în ocurenţă - revista de Antropologie a Europei de Est, care apare periodic în Statele Unite ale Americii.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident