1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Intelectualii, în pas cu ciclurile electorale

Cu excepţia primului an de la căderea comunismului, implicarea intelectualilor în spaţiul public a fost în general sporadică şi restrînsă la ciclurile electorale.

default

Fostul preşedinte, Emil Constantinescu, unul din cei 100 de intelectuali semnatari ai petiţiei pro-Crin Antonescu

Anul 1990, marcat de Piaţa Universităţii, de mineriade şi de abuzurile prin care fostul FSN a ajuns la putere, a mobilizat într-adevăr un numar mare de intelectuali să se exprime în spaţiul public, atît prin acţiuni de protest, cît şi în presa liberă, atîta cîtă era.

Dar după acest elan civic, cei mai mulţi dintre intelectualii angajaţi au resimţit eforturile şi angajamentele lor inutile şi s-au retras în spaţiul securizat al profesiilor lor.

Nu vreau să spun că unii intelectuali de mare vizibilitate au depus de tot armele şi s-au retras definitiv din spaţiul public. Ei au continuat să se exprime, însă de prea puţine ori vocile lor au provocat dezbateri susţinute pe probleme majore de interes naţional.

De prea puţine ori ideile lor au strîns laolaltă alte voci, care să conducă la curente de opinie ce ar fi putut să angajeze şi acea parte receptivă a societăţii româneşti.

Cum spuneam la început, implicarea intelectualilor în spaţiul public a urmat de regulă ciclurile electorale. Intelectualii autentici au mizat în 1996 pe Emil Constantinescu în cursa pentru Cotroceni şi l-au susţinut.

Nu după mult timp, au fost dezamăgiţi de ezitările acestuia în probleme care ţineau de asanarea morală a societăţii, cum ar fi lupta împotriva corupţiei, deschiderea arhivelor securităţii, condamnarea oficială a crimelor comuniste etc.

Ne întoarcem acum în zilele noastre. Săptămîna trecută, fostul preşedinte Constantinescu a lansat o declaraţie apel semnată de 100 de personalităţi, care au format un comitet de sprijin pentru candidatura lui Crin Antonescu la Cotroceni.

La prima vedere, nu e nimic rău în faptul că un număr de personalităţi vor să sprijine candidatura liderului liberal pentru funcţia de şef al statului.

În apelul respectiv se spune că Antonescu este „profilul cel mai apropiat de exigenţele unui preşedinte de tip european pentru România”. Tot din acel apel mai aflăm că liderul liberal poate reprezenta un factor de reunificare a societăţii româneşti, marcate de dezbinare, confuzie şi neputinţă.

Pe ce se bazează semnatarii apelului atunci cînd livrează opiniei publice o caracterizare atît de elogioasă a lui Crin Antonescu? Eu cred că pe nimic concret, poate doar pe faptul că liderul liberal nu a avut parte de atacurile calomnioase din presă pe care preşedintele Băsescu le primeşte aproape în fiecare zi.

Revin şi spun: nu e nimic rău în faptul că un număr de personalităţi semnează o listă de susţinere a cuiva în cursa pentru Cotroceni. Dar îmi pun şi următoarea întrebare: unde au fost cele 100 de personalităţi, cu cîteva excepţii, în cei cinci ani de mandat ai lui Traian Băsescu?

De ce nu au luat atitudine faţă de ceea ce impută acum actualului preşedinte? De ce au tăcut, atunci cînd, de o bună bucată de vreme, marea parte a presei e cu tunurile îndreptate împotriva lui Băsescu?

Implicarea aceasta doar „de ocazie” în spaţiul public a intelectualilor eu cred că este neproductivă. De aceea mi-e greu să cred că, după alegerea noului preşedinte, cele mai multe din vocile celor 100 de susţinători ai lui Crin Antonescu se vor mai auzi în spaţiul public.

Autor: George Arun
Redactor: Medana Weident