1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Integrare şi dezintegrare

Acuzaţii şi explicaţii, demascări şi înscenări, eşecuri şi speranţe - toate sunt teme tratate pe larg în presa zilei, dar şi în publicaţiile care au însoţit finalul de săptămână.

default

"Demascat!" - anunţă în paginile destinate literaturii, berlinezii de la DIE WELT, referindu-se la târziu descoperita dar în amănunt analizata colaborare a poetului Oskar Pastior cu securitatea. Richard Wagner este cel care încearcă să afle de ce secretul atât de negru din biografia poetului nu a născut puternice resentimente în rândul apropiaţilor şi al colegilor de breaslă.

"Îl înţeleg pe prietenul meu, poetul şi informatorul Securităţii, Oskar Pastior", recunoştea într-o declaraţie publicată în DIE ZEIT, colegul din tinereţea bucureşteană a celui demascat, Dieter Schlesak. Însăşi Herta Müller, altminteri o aprigă luptătoare cu structurile de informare comuniste, a manifestat înţelegere în "cazul Pastior".

Richard Wagner enumeră câteva din etapele activităţilor lucrative ale poetului, poeziile destinate regimului, dar şi misiunile informative pe care Pastior le primea în schimbul unor vizite peste hotare.

Deşi a făcut parte din Securitate, Oskar Pastior este prezentat acum drept victimă. Este atitudinea justificată? - se întreabă Richard Wagner în amplul articol publicat la Berlin.

Şi tot Richard Wagner este cel care încearcă să explice "cazul Pastior" cititorilor de foileton din paginile ediţiei de sâmbătă a FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. "Scriitorii nu sunt purtătorii de cuvânt ai poporului" - un comentariu care surpinde prin discuţiile politice stârnite de prezenţa Hertei Müller la Bucureşti, la finele lunii septembrie.

Co-fondator al "Grupului de acţiune Banat", scriitorul Richard Wagner, stabilit la Berlin, crede că: "Discuţiile nu duc la nimic. Nu poate fi vorba despre transformarea scriitorilor în purtători de cuvânt ai supuşilor, auto-numiţi în funcţie. Contribuţia scriitorului la depăşirea graniţelor impuse libertăţii, trebuie regăsită în literatura sa. Ciudat - şi în acelaşi timp ruşinos pentru scriitorii români - este că cele mai importante cărţi despre naţional-comunismul românesc poartă semnătura membrilor minorităţilor germane (precum Herta Müller) sau maghiare (precum Adam Bodor şi György Dragoman)".

Şi în Elveţia, prezenţa Hertei Müller la Bucureşti este remarcată de NEUE ZÜRCHER ZEITUNG: "Acuzaţii şi justificări. În România, Herta Müller provoacă prin întrebări incomode".

Incomode sunt şi întrebările la care trebuie să răspundă cei responsabili de integrarea străinilor în Germania. Nu puţine sunt comentariile din presa zilei care remarcă eşecul politicii federale, pornind chiar de la declaraţiile şefei guvernului de la Berlin.

"Merkel cere mai multă voinţă de integrare - cancelarul anunţă eşuarea multi-culturalităţii", scriu chiar pe prima pagină elveţienii de la NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

"Merkel se opune multiculturalismului lipsit de voinţa fermă a integrării din partea imigranţilor. În Germania, tonul dezbaterilor pe această temă se schimbă. După ce, ani la rând, criticile aduse imigranţilor erau considerate incorecte din punct de vedere politic, între timp apelurile la integrare sunt la ordinea zilei."

"Cine vine la noi" - un comentariu prin care DIE WELT realizează portretul imigranţilor bine primiţi pe teritoriul Republicii Federale: "Nimeni nu are ceva împotriva imigranţilor care trăiesc, lucrează şi vor să îşi ridice un cămin aici. Mulţi sunt însă împotriva celor care vor să îşi impună propriile reguli. A imigra nu înseamnă doar a observa, ci şi a accepta tradiţiile noii patrii".

Şi la Madrid, EL MUNDO se grăbeşte să anunţe eşecul societăţii multiculturale, devenite doar "un vis neîmplinit". Nici în Italia, afirmaţia Angelei Merkel referitoare la obligaţia de a vorbi limba germană pentru a te integra în Germania, nu trece neobservată. CORRIERE DELLA SERRA consideră că şefa guvernului german "a înţeles că eşecul trebuie asumat de clasa politică, că mulţi nu mai sunt pregătiţi să o urmeze şi că pe aripa dreaptă a politicii s-ar putea naşte o mişcare periculoasă".

Şi totuşi, dezintegrarea socială mai poate fi evitată, Germania trebuie să acţioneze rapid. După cum declara responsabila pentru educaţie din Cabinetul Merkel, Annette Schavan, citată de DIE WELT: "Nu emigrarea în Germania ar trebui să ne îngrijoreze, ci numărul celor care pleacă din Germania. Dacă nu acţionăm pentru a opri această tendinţă, atunci lipsa specialiştilor se va transforma în cea mai mare piedică a creşterii economice".

Autor: Alina Kühnel
Redactor: Ovidiu Suciu