Instituţiile Uniunii Europene au comis erori majore în modul cum au tratat aderarea României

Tom Gallagher, profesor la Universitatea din Bradford si autorul lucrarii recent publicate in Romania, “Furtul unei Natiuni” , a prezentat partea nevazuta a intereselor legate de aderarea Romaniei, oferind explicatii precise in privinta lipsei de reactie a institutiilor europene la manipularile fostului guvern PSD. Tom Gallagher a amintit de contractele pe care firmele europene le-au obtinut in Romania fara licitatie, precum si sprijinul pe care fostul comisar Verheugen l-a acordat guvernului Nastase, cu cateva zile inaintea scrutinului electoral din Romania, afirmand ca fostul guvern “a stiut mult mai bine cum functioneaza Uniunea Europeana decat au stiut europenii cum merg treburile in Romania”. Enorma surpriza a pierderilor alegerilor de catre PSD nu ar fi fost atat de mare, a constatat Gallagher, daca institutiile europene ar fi colaborat mai mult cu societatea romaneasca si ceva mai putin cu romanii aflati la varful puterii politice. Esecul evident al Uniunii Europene in democratizarea Romaniei ar fi putut fi evitat daca Comisia Europeana ar fi realizat din timp ca strategia de pre-aderare nu s-a dovedit un motor in modernizarea Romaniei Recentele alegeri din decembrie au insemnat o trezire la realitate a institutiilor europene. Acest fapt, este dublat in prezent de noi cerinte, care ar fi, in opinia profesorului scotian, imposibil de obtinut intr-un timp atat de scurt. Tony Blair, remarca analistul anglo-saxon, nu a reusit sa aduca schimbari majore in Marea Britanie, in timpul primului sau mandat, fiind necesari mai bine de patru ani pentru inregistrarea unor rezultate vizibile.

Ultima constatare a lui Tom Gallagher a fost de altfel prezenta si in discursul europarlamentarului Joost Lagendijk, recent intors dintr-o vizita la Bucuresti. Lagendijk a criticat extrem de dur guvernarea PSD, afirmand ca, “fostul guvern a fost “cauza problemelor Romaniei si nu parte a rezolvarii lor”. Mai mult, “daca fostul guvern PSD ar fi castigat alegeril, atunci nu as fi avut nici un fel de indoieli si as fi votat imporiva aderarii Romaniei''.

Liderul « grupului verzilor europeni » a inteles care sunt realizarile actualului guvern in comparatie cu cel precedent, mentionand printre altele, adoptarea legii privind abolirea imunitatii ministrilor, repunerea pe rolul instantelor a unor dosare privind acte majore de coruptie, precum si numirea in fruntea justitiei, a unei persoane independente si care vine din partea societatii civile. Pe de alta parte, dilema parlamentarului olandez consta in remarcarea unei evidente imposibilitati, si anume, ca intr-o perioada de numai 4 luni, nici un guvern din lume nu poate arata cat va fi de capabil sa infaptuiasca ce a promis. Este nevoie de timp pentru a se inregistra rezultate indestulatoare insa, a spune « nu » Romaniei in acest moment inseamna sa pedepsesti actualul executiv pentru ce nu a facut predecesorul sau. Mai mult, ar presupune destabilizarea noii situatii politice si implicit a guvernului Tariceanu care si asa nu are o pondere suficienta in parlamentul national, mai sustinea acelasi vorbitor. Cum orice dilema poate avea o solutie, Joost Lagendijk propune un vot pozitiv insa... conditionat. Conditia va fi ca Parlamentul European sa continue, alaturi de celelalte institutii, sa monitorizeze ceea ce se va intampla dupa 13 aprilie in Romania pana la aderarea din ianuarie 2007.

Totusi aceasta solutie este un panaceu dificil de pus in practica, odata ce nu este prevazut de actualul aquis comunitar. Ca o concluzie generala a conferintei de la Bruxelles, s-a putut remarca diferenta dintre sinceritatea europenilor in privinta recunoasterii rezultatelor modeste obtinute in democratizarea Romaniei si fudulia oficialilor romani atunci cand vorbesc despre acelasi subiect.