Ingo Glass - un maestru al jocurilor inteligente | Societate şi cultură | DW | 08.07.2012
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Ingo Glass - un maestru al jocurilor inteligente

Între 06 iulie şi 05 august 2012, în Pavilionul de sticlă „Hans-Schmitz-Haus” din Rheinbach sunt expuse o serie de lucrări ale lui Ingo Glass, artist plastic de reputaţie internaţională, originar din România.

Ingo Glass expune la „Hans-Schmitz-Haus” din Rheinbach

Ingo Glass expune la „Hans-Schmitz-Haus” din Rheinbach

Cu cît mai înţelept este un om, cu atît mai simplă îi este opera. Sentinţa Maestrului Eckhart, teologul şi filozoful mistic german din perioada tîrzie a Evului Mediu, însoţeşte într-o notă de presă, prezentarea expoziţiei itinerante a unuia din cei mai prestigioşi artişti plastici contemporani: Ingo Glass.

Ingo Glass este el însuşi un maestru al jocurilor inteligente de forme geometrice elementare - triunghi, pătrat, cerc - şi culori, triada cromatică roşu-galben-albastru amintind, desigur, şi de tricolorul românesc.

Printr-o ciudată coincidenţă onomastică, tocmai muzeul sticlei „Glasmuseum” din Rheinbach este amfitrionul creaţiilor lui Ingo Glass, care vor lua apoi calea Ungariei, poposind în grădina castelului Contelui Velekey-Mordocky (Sarszentmihaly) spre a ajunge la capătul periplului la Galeria Il Tresoro din Altendorf, în Elveţia.

Propensiunea aproape filozofică a artistului pentru formele geometrice pure, euclidiene, pentru culorile primare, poate trimite privitorul cu gîndul la figura arhitectului antic Eupalinos, despre care se spunea că făcea formele să cînte, personaj care l-a inspirat pe Paul Valéry în redactarea, la comandă, în chip de prefaţă la un album de artă, a unui dialog despre armonie şi frumos. Se poate afirma, prin extensie, că şi lucrările lui Ingo Glass degajă o anumită muzicalitate, bazată pe armonia formelor geometrice.

De altfel, artistul care şi-a încheiat studiile la Academia de Arte Plastice din Cluj, şi-a pus o vreme potenţialul de creativitate în slujba arhitecturii, cît timp a fost asistent la Facultatea de Arhitectură şi Urbanistică din Bucureşti.

Talentul său s-a impus la foarte scurtă vreme după ce s-a strămutat în Germania, iar premiile, bursele de creaţie, distincţiile, nu s-au lăsat aşteptate.

Oraşul München îi acordă o bursă de creaţie şi cîteva premii, ministerul german de interne îl răsplăteşte cu premiul Lovis Corinth (1985), obţine premiul Bienalei Internaţionale de desen la categoria sculpturi, landul Baden-Württemberg îi atribuie Premiul de artă al şvabilor dunăreni, urmează în 2004 Ordinul Meritul Cultural în rang de Mare Ofiţer, acordat de România .

Ingo Glass reinterpretează şi duce mai departe cîteva din direcţiile fundamentale ale artei moderne: arta concret-constructivistă, spiritul şcolii Bauhaus şi fireşte, influenţa lui Brâncuşi, deşi artistul pare convins că maestrul abstracţiunii dusă pînă la ultimele ei limite, în sculptură, face imposibilă extragerea unei chintesenţe formale încă şi mai pure.

In nota de presă la expoziţia „Spaţii deschise” la Rheinbach, directorul Muzeului Sticlei, Dr. Ruth Fabritius, ea însăşi originară din România, trece în revistă atît reperele biografice cît şi trăsăturile caracteristice ale creaţiei lui Ingo Glass.

Un catalog al expoziţiei conferă impresiilor de moment pe care şi le face vizitatorul un plus de înţelegere şi, evident, un caracter durabil.