1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Inginerie politică

Partidul migranţilor din Parlament, Uniunea Naţională pentru Progresul României, se lansează de 1 Mai în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti.

default

Ministrul Apărării, Gabriel Oprea, şeful nou-creatului UNPR

Noul partid a fost înscris recent la tribunal şi se numeşte Uniunea Naţională pentru Progresul României. În forma prescurtată, se citeşte UNPR, ceea ce este o anagramă a PUNR.

Pare o întîmplare, dar dacă luăm în considerare că viitorul imn al partidului va fi cîntecul „Noi sîntem români“ atunci ar părea să existe măcar o legătură de spirit cu vechiul Partid al lui Radu Ciontea şi apoi al lui Gheorghe Funar.

Acronimele UNPR şi PUNR, seamănă foarte mult, iar cîntecul nu este doar tipic pentru PUNR şi Vatra Românească, dar este de-a dreptul emblematic. Versurile continuă de altfel aşa : „Noi sîntem români/ Noi sîntem aici pe veci stăpîni“.

Cîntecul nu are nimic rău în el însuşi. Născut dintr-o mare frustrare istorică, el formulează sentimentul unei autohtonităţi mereu subestimate, fie de aristocraţia maghiară, fie de autorităţile imperiale austriece. Atîta doar că reluat cu ostentaţie în anii din urmă, el a exprimat o conduită publică care a făcut mari deservicii României.

E vorba de o mîndrie patriotică prost înţeleasă, de o ţîfnă patriotardă, care de-a lungul ultimilor 20 ani a întîrziat privatizările cu capital străin, a blocat reformele de tip european, a tensionat relaţiile cu minoritatea maghiară, dar fără să propună în schimb o iniţiativă sau un proiect românesc. O mentalitate defensivă, de popor asediat, care a contribuit la menţinerea ţării în înapoiere şi izolare.

O legătură cu PUNR există şi în faptul că partidul se bazează pe militarii pensionari, care conservă în ce mai înalt grad tipul acesta de patriotism desuet şi lipsit de orice orizont creator.

Se pare că partidul va fi condus de generalul Gabriel Oprea, actualul ministru al Apărării, iar primul Congres se va desfăşura la Cercul Militar din Bucureşti, unde corul bărbătesc al Armatei va intona tunător imnul „Noi sîntem români“.

La fel de grăitor este faptul că, iniţial, liderii noii grupări doreau să organizeze Congresul la Alba Iulia, un alt loc simbolic, exploatat pînă la saţiu de cercurile naţionaliste.

În sfîrşit, aceste simboluri spun ceva important despre natura unei formaţiuni politice, dar ele nu reuşesc să o descrie în întregime. Gabriel Oprea a anunţat în repetate rînduri că partidul său ţinteşte să ocupe prima poziţia în zona de centru stînga, dar nu a formulat totuşi nici un program politic concret.

Discursul său, laconic după model cazon, s-a mulţumit să facă mereu trimitere la „onoare“, „datorie“ şi „patriotism“, noţiuni cu totul nerelevante pentru social-democraţie. Aşadar, partidul abia de aici înainte urmează să se definească.

Putem remarca deocamdată că UNPR nu s-a născut la iniţiativa unor cetăţeni lipsiţi de reprezentare politică, ci în urma unor decizii de cabinet. UNPR este în întregime un produs al ingineriei politice ale cărei scopuri sînt doar pe jumătate vizibile.

UNPR, deşi nu reprezintă la drept vorbind pe nimeni, va pretinde însă drepturile unui partid parlamentar în ce priveşte finanţarea de la Bugetul statului şi prezenţa pe posturile de radio şi televiziune. A obţinut deja locuri necuvenite în comisiile permanente, acolo unde PDL avea nevoie de susţinere. Or, asta înseamnă pur şi simlu concurenţă neloială pe piaţa politică.

UNPR ar putea solicita de asemenea partidului majoritar să-şi revizuiască opţiunile şi să păstreze pe mai departe sistemul de vot proporţional, care ar putea să-i dea o şansă să se regăsească în Parlament şi după 2012.

Este interesant, de altfel, că Sebastian Lăzăroiu, consilierul politic al preşedintelui Traian Băsescu, a spus într-un interviu (publicat pe Madame Blogary) că nu mai crede în sistemul politic bipartid şi ca atare nu mai poate pleda cu aceeaşi tărie pentru votul majoritar. Chiar dacă în Parlament se vor regăsi două partide, a explicat Sebastian Lăzăroiu, ele se vor scinda şi vechea problemă a fărîmiţării politice va fi luată de la capăt.

Argumentaţia consilierului prezidenţial pare însă mai curînd o justificare post-factum a ingineriei care a produs UNPR-ul, dar poate fi privită şi ca promisiune de viitor făcută celor mai buni prieteni politici.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu