Informatia dreapta si presa cea stramba

Or, in raspar fata de angajamentele asumate recent in fata Comisiei Europene, cuplul Ponta-Antonescu si majoritatea parlamentara care sustine actuala putere si-au prelungit discursul echivoc si fatarnic precum si comportamentul duplicitar, conform caruia una se spune la Bruxelles, alta se face acasa. Asa de pilda, puterea nu a abrogat Ordonanta de Urgenta 41, care face posibila fraudarea referendumului din 29 iulie, deschide larg poarta votului multiplu si a umplerii pana la refuz a urnelor cu sufragii false.

In incercarea extrem de grea prin care trece democratia romaneasca de cand la carma statului a trecut tertetul Ponta-Antonescu-Voiculescu, Romania are nevoie ca de aer de informatii univoce, adevarate si clare spre a supravietui ca stat european. Nu intamplator se spune ca presa este cea de-a patra putere intr-un stat de drept si democratic.

Dar cine ii furnizeaza aceste informatii? Unde sunt ele de gasit? O prea mare parte din jurnalismul romanesc minte in continuare de ingheata apele. Minte sistematic precum fura cleptocratia aflata la putere pentru ca acest jurnalism fie a ramas tributar unei mentalitati pompieristice, national-comuniste, anti-occidentale, anti-europene, fie a ajuns in buzunarele oligarhiei romanesti din care nu poate iesi, fie si una si alta.

Nu e un secret pentru nimeni de ce, dupa venirea la putere a lui Victor Ponta, a fost schimbata in doi timpi si trei miscari conducerea tvr si nu s-a admis nici un reprezentant al opozitiei in Consiliul de Administratie al televiziunii publice.

Nu e o enigma ce agenda politica au antenele voiculesciene, alte televiziuni de stiri de o factura similara, gazetele-pistol ale trusturilor anti-basesciene si asa mai departe.

Cu atat mai importante au devenit site-urile, ziarele, posturile de radio si de televiziune romanesti si occidentale, care n-au decat un interes: sa-si pastreze credibilitatea informandu-si publicul in mod onest, corect si la timp.

Poate si mai important e ecoul romanesc al publicatiilor din vest, datorat celor care cunosc deopotriva realitatile occidentale si pe cele romanesti, care doresc ca tara sa-si continue drumul european, sa nu mai fie izolata de Apus, precum sub regim ceausist ori iliescist si sa nu riste o resuta in comunism ori fascism, redevenind o povara prea grea pentru Uniunea Europeana,

Intelegand ca integrarea cat mai solida a Bucurestilor in structurile euro-atlantice e obligatorie pentru ca Romania sa nu mai cada prada, ca de-atatea ori in trecut, partidului-stat, mafiei securisto-nomenclaturisto-capitaliste, Rusiei lui Putin si propagandistilor extremei drepte si stangi, acesti cunoscatori interni si externi ai realitatilor romanesti au facut singurul lucru care le era la indemana.

Fara sa-l menajeze pe Traian Basescu au stat stramb si au gandit drept, afirmand si repetand in tara si strainate adevarul unic, adevarul simplu, fara ocolisuri, adevarul dureros despre lovitura de stat data de cuplul Ponta-Antonescu, despre natura fortelor aflate indaratul liderilor USL, despre manipularile orchestrate de massmedia si postacii pe care-i controleaza adversarii presedintelui suspendat.

Unde l-au rostit? Oriunde li s-a oferit un spatiu nediscreditat. L-au afirmat in presa romaneasca, daca in tara li s-a solicitat parerea si li s-a dat voie sa-l sustina. Si l-au declarat in presa apuseana, in publicatii ori la televiziuni pe care nici Antenele voiculesciene, nici ziare imunde precum Cotidianul nu le pot, deocamdata, controla. In Spiegel, Le Monde, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Süddeutsche Zeitung, Deutschlandfunk si Deutsche Welle au spus adevarul simplu si necosmetizat, contracarand voluntar sau involuntar, prin informatie curata si cinstita, propaganda in esenta antidemocratica a pucistilor din Romania.

In revansa, la Bucuresti, gazetarii care au rostit adevarul nemachiat despre obsesia de a controla justitia a actualei puteri au devenit vanat in bataia pustilor ostirii de gazetari cumparati ai puterii care i-au "demascat" cu furie comunista. Li s-a reprosat in cel mai pur stil ceausist ca, daca sunt de origine romana, autorii articolelor critice la adresa USL ar fi vanduti "agenturilor", iar daca nu, ca ar fi doar "freelanceri", ca n-ar fi reprezentativi pentru reviste mari precum Der Spiegel sau Der Standard, ca n-ar intelege ce se petrece si cate si mai cate.

In sfanta ei manie proletara presa obedienta puterii s-a repezit in ei, cum se repezeau si propagandistii comunisti in "agenturili straine" aruncand cu noroi in gazetari si analisti politici in realitate cat se poate de credibili si independenti, de o incontestabila sagacitate, precum Keno Verseck, Laura Balomiri, Laura Stefan, Klaus Brill, Karl-Peter Schwarz.

Despre ei, stramba presa din buzunarul vestei regimului Ponta-Antonescu a afirmat ca ar fi, chipurile, ori dezinformati ori cumparati de Basescu si de aliatii lui, si ca, daca sunt romani, si-ar trada tara. Ca si cum Romania ar fi egala cu puterea usl-ista.

In rastimp liderii guvernului si ai majoritatii parlamentare si-au ramas siesi credinciosi doar in consecventa cu care isi urmaresc obiectivul de a desfiinta orice putere rivala. In rest si-au perpetuat fara jena incongruenta dintre vorbe si fapte.

Desi nu si-a recunoscut nici plagiatul, nici prietenia cu Adrian Nastase si nici faptul ca e autorul unei lovituri de stat parlamentare, Victor Ponta a admis el insusi in fata forurilor europene ca a gresit. Acasa si-a pastrat insa intacta poziţia, pe ideea, proprie si responabililor regimului comunist, ca minciunile si hotiile sunt aparate de impunitate si ca una se poate declara in tara si alta in strainatate, fara ca prea multa lume sa sesizeze diferenta.

In mod evident, nici plagiatul lui Ponta, nici frica de justitia independenta manifestata in reactie la condamnarea si trimiterea dupa gratii a lui Adrian Nastase, nici odioasa duplicitate de limbaj a premierului, a presedintelui interimar si a subalternilor lor n-aveau si n-au nici pe viitor cum sa scape observatiei analistilor straini care s-au specializat pe teme romanesti.

Dar e posibil ca intre Carpati si Dunare nu ei, ci dezinformatorii de profesie, mercenarii campaniilor de propaganda chemati sub arme ori de cate ori tara se afla la rascruce, precum in 1990, in 2004, in 2007, sa aiba, de aceasta data, succes. In pofida nedreptatii si stupiditatii lor, a faptului ca Romania a intrat intre timp in UE, iar vocatia europeana a romanilor ar trebui sa fie mai puternica decat reflexul ultranationalist si antioccidental pe care incearca sa-l activeze pistolarii antidemocratici, prea putin consolidatului stat de drept romanesc ipoteca grea a austeritatii, a dezbinarii democratilor si a anilor in care s-a mintit poporul cu televizorul i-ar putea da, la 29 iulie, lovitura de hac.