Industria auto şi preferinţele germanilor

Germanii sunt de părere că devii adult în momentul în care îndeplineşti trei condiţii: eşti major, ai permis de conducere şi propria maşină. Heribert Schröder a devenit adult la timp. În ziua în care îşi sărbătorea ziua de naştere, în faţa casei îl aştepta un Ford Taunus 12M. Examenul pentru permisul de conducere îl luase deja, aşa încât s-a urcat la volanul maşinii şi a plecat mândru la plimbare.

De profesie mecanic auto, Heribert Schröder a petrecut multe ore în garaj. A demontat şi înşurubat la loc, a reparat, a înlocuit. A fost plăcerea lui să modifice eşapamentul aşa încât maşina să pară mai nervoasă, deşi nu era.

Pe vremuri, maşina nu reprezenta o necesitate, ci avea statut de simbol - afirmă Stefan Bratzel, coordonator al centrului automobilistic al facultăţii de studii economice din Bergisch Gladbach. Un simbol al puterii, un produs la modă, pentru unii chiar o filozofie de viaţă. Maşina, adaugă Bratzel, îţi dădea un sentiment de libertate. Cine îşi împlinea un vis care părea imposibil de atins devenea, brusc, stăpânul lumii: bolidul stârnea invidia băieţilor şi atrăgea simpatia fetelor.

Germanii aveau o slăbiciune ieşită din comun faţă de maşinile cu mulţi cai putere, iar industria de profil a profitat multă vreme de lucrul acesta. Totuşi de câţiva ani încoace relaţia dintre germani şi autoturismele puternice s-a cam răcit. În anii ´90, firma Mercedes a scos pe piaţă clasa A cu intenţia de a cuceri un nou segment de piaţă: clientela tânără. Intenţiile concernului au fost de a deschide apetitul tinerilor pentru şofat cu o maşină accesibilă ca preţ pentru ca, mai apoi, să-i convingă să opteze pentru modele Mercedes mai puternice, mai sofisticate. În cele din urmă, clasa A a devenit maşina preferată a celor trecuţi de prima tinereţe şi-aşa a rămas.

Mai bine cu autobuzul sau chiar pe jos

În prezent, circa 40% din tineri nu asociază autoturismul cu un anumit stil de viaţă sau cu emoţii. Dacă în 1988 procentul cumpărătorilor între 18 şi 29 de ani care achiziţionau o maşină nouă-nouţă era de 16,4, în ultimii 20 de ani numărul a scăzut considerabil (cca.7,6%). Mai nou chiar, unii nici nu mai vor să-şi ia permis de conducere.

Actuala generaţie, crede Bratzel, este marcată de alte creaţii ale tehnologiei cum ar fi iPhone sau iPad, urmate de moda reţelelor de socializare din mediul virtual. Poate că, pe lume, autoturismul nu mai are niciun loc - spune Bratzel. Cel puţin în marile oraşe, mobilitate există şi fără maşină proprietate personală. Locurile de parcare lipsesc, autostrăzile sunt sufocate de ambuteiaje, mediul are de suferit, iar preţurile atât la autovehicule, cât şi la carburanţi au crescut.

Producătorii sunt nevoiţi să aştepte până când tinerii vor dispune de suficienţi bani pentru a-şi putea permite maşini. Întrebarea este: ce mărci vor alege cei care consideră maşina un simplu mijloc de locomoţie şi care asociază sunetul unui motor puternic cu zgomot şi risc de accidente? În opinia lui Stefan Bratzel un lucru este sigur: numai cine crede că maşina e un lucru "cool" va fi dispus să investească. Cei care îi vor vedea numai utilitatea, nu vor cumpăra niciodată autoturisme clasa premium.

Revoluţie franceză prin carsharing

Industria auto trebuie să facă ceva în acest sens, recomandă experţii. Dintre producătorii mărcilor premium, Audi şi BMW au, momentan, cea mai mare putere de convingere în rândul clienţilor tineri. "Producătorii de maşini au dormit prea mult timp", este de părere Bratzel. Totuşi, de câţiva ani încoace se face ceva. Proiectul "Mu by Peugeot" este dovada acestor eforturi. Din mai 2010, producătorul francez închiriază maşini în trei zone ale Berlinului.

Firma îşi numeşte proiectul "Revoluţie franceză", deşi carsharing-ul nu poate fi numit o activitate revoluţionară. Nou este numai faptul că Peugeot închiriază maşini, în sistem carsharing, şi la persoane particulare. Scopul este ca, la sfârşit, clientul să se îndrăgostească de marca Peugeot şi să-şi cumpere o asemenea maşină. O strategie similară va aborda şi compania Daimler care, împreună cu Europcar, demarează proiectul "car2go".

În orice caz, pasiunea exagerată pentru maşini a unora poate chiar şi să dăuneze concernelor fiindcă, uneori, se întâmplă lucruri care strică rânduiala. A fost şi cazul lui Heribert Schröder. Ca mecanic auto a câştigat binişor aşa că şi-a împlinit un vis: şi-a cumpărat un Porsche. Bun... era un Porsche 24 la mâna a doua, cu o piesă defectă, dar totuşi: era un Porsche! Cândva a reuşit să-şi cumpere unul nou. Acum, deşi preferă aceeaşi marcă, Heribert nu mai are maşină proprietate personală. Din prea multă dragoste pentru Porsche a ajuns director al centrului Porsche din Köln, iar firma îi pune la dispoziţie maşină de serviciu.

Autori: Jutta Wasserrab, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident