Incriminări neproductive

Mircea Geoană a făcut o declaraţie solemnă prin care solicită preşedintelui Traian Băsescu să ia măsuri spre a evita sancţionarea României: “vă solicit, a spus Mircea Geoană, să convocaţi de urgenţă o întrunire a factorilor responsabili, prim ministru, ministru de Justiţie, procuror general, preşedintele CSM spre a discuta situaţia de fapt şi măsurile care se impun pe viitor în gestionarea reformei în Justiţie.”

Mircea Geoană a mai spus însă ceva şi anume că: «întreaga responsabilitate pentru evitarea acestui risc (de a pierde fondurile europene) aparţine în principal Preşedintelui, pentru că el este cel care a instalat-o la Ministerul de Justiţie pe Monica Macovei, el este ce care l-a avut la Justiţie şi înainte de 2008 şi după 2008 pe Cătălin Predoiu.»

Preşedintele Traian Băsescu a respins în mod categoric insinuările lui Mircea Geoană după cum a relativizat şi gravitatea semnalelor de alarmă care au sosit din mediile europene. În opinia preşedintelui Traian Băsescu, Mircea Geoană a exagerat voit situaţia în scopuri electorale.

Ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu, precizase şi el cu prudenţă că suspendarea fondurilor europene nu este, juridic vorbind, aplicabilă de vreme ce nu figurează în Tratatul de aderare şi că singura sancţiune aplicabilă României este nerecunoaşterea sentinţelor judecătoreşti din România (activarea clauzei de salvgardare pe Justiţie).

Toate aceste declaraţii, care ascund mereu cîte ceva, ar trebui să fie clarificate.

Mircea Geoană a sugerat că Preşedintele Traian Băsescu, în virtutea faptului că deţine funcţia prezidenţială de mai bine de patru ani, ar fi primul vinovat de situaţia gravă în care se află România. În realitate, PSD alături de PC şi PNL au făcut cea mai înverşunată opoziţie faţă de reformele iniţiate de Monica Macovei atît în Parlament cît şi, în mod mai puţin evident, în cadrul unor instituţii nodale cum ar fi Curtea Constituţională.

PSD, graţie faptului că s-a aflat foarte multă vreme la guvernare, a reuşit să-şi plaseze oameni fideli la Curtea Constituţională, la Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie şi la CSM în aşa fel încît rezistenţa faţă de reforme a fost foarte mare. În aceste condiţii, a spune că puterea şi implicit răspunderea au aparţinut Preşedintelui Traian Băsescu şi fostului ministru Monica Macovei nu este conform cu realitatea.

Cu toate acestea, Preşedintele nu mai are nici el aplombul de altădată, întrucît este pus evident într-o mare dificultate. El nu a reuşit cu adevărat să deblocheze mecanismul judiciar şi, cu excepţia parchetelor (singurele cu adevărat reformate,) nu s-a schimbat nimic esenţial.

Am văzut că procurorii trimit dosarele în instanţă, de unde ajung la Curtea Constituţională, de unde sînt trimise la Parlament, într-un circuit politico-judiciar fără sfîrşit.

Semnul că Preşedintele însuşi a coborît nivelul ambiţiilor este că a acceptat la Justiţie un ministru moderat şi prudent, care nu poate fi considerat un justiţiar din stofa lui Macovei.

Preşedintele şi-a moderat obiectivele din mers. El nu poate recunoaşte ,după patru ani de mandat, că lucrurile nu merg cum a sperat, deoarece ar însemna să admită că, cel puţin pe jumătate, a fost “învins”, aşa cum va fi spus, într-un context diferit, fostul preşedinte Emil Constantinescu. Aşa încît nu îi rămîne decît să facă ceea ce se mai poate face, poleind puţin, la rîndul lui, realitatea.

Autor: H.P. DW-Bucureşti
Redactor: Rodica Binder