1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

In zori de zi, la amiază sau la miezul nopţii

Teama de terorism este pe tot terenul. Mai greu îi găseşti pe cei dispuşi să i se pună în cale.

Gary Cooper într-o secvenţă din High Noon - La amiază, de Fred Zinneman

Gary Cooper într-o secvenţă din "High Noon" - La amiază, de Fred Zinneman

La amiază se va confrunta de unul singur cu înspăimântătoarea trupă de bandiţi care se pregătesc să cotropească oraşul spre a prelua controlul asupra lui. Morţi de frică, oamenii din localitate şi-au ferecat magazinele, s-au baricadat în case şi refuză să-i acorde şerifului vreun ajutor.

Vă amintiţi poate de ” High Noon ” – ”La amiază” – celebrul western clasic din 1953 al lui Fred Zinneman, cu Gary Cooper în partitura nefericitului om al legii avînd în faţă o misiune cvasiimposibilă? In paginile ziarului Die Welt , Michael Stuermer evocă situaţia din ”High Noon”, întrucît, în opinia sa, oraşul din film e Irakul. Şeriful ar putea fi, ar trebui să fie Naţiunile Unite, reprezentate de secretarul lor general Kofi Annan. Care ar vrea să facă ordine în Irak. Atâta doar că nu găseşte pe nimeni să-l ajute. ”Închipuie-ţi că e război şi nimeni nu se duce să lupte”, scrie autorul, reluînd un citat celebru spre a reliefa necesitatea urgentă a intervenţiei, devreme ce ”haosul din Irak ameninţă să destabilizeze nu doar întreaga regiune, ci să aibă şi repercusiuni globale, să difuzeze ură şi terorare pe toate meridianele şi să potenţeze prin petrol frica de o penurie energetică generalizată”. Ar fi deci nevoie mare de militarii ONU. Dar Kofi Annan e un soi ”de rege făr’ de ţară, cerînd trupe, pe care nu i le împrumută nimeni”. De ce? Pentru că ”primejdia e prea mare nu doar pentru forţele virtual dislocate în Irak, ci şi pentru guvernele acestora, care se tem de terorism la ele acasă şi de zguduirile consecutive atentatelor”. Citim în ziar: ”Lecţia madrilenă de la 11 martie ne învaţă că teroriştii ştiu prea bine să determine agendele politice ale democraţiilor. Ceea ce are consecinţe fatale. Intrucât nu poate exista o ordine mondială alcătuită doar din vorbe”.

Se poate ”imagina cui i s-a adresat Annan degeaba”, mai notează istoricul german. In speţă "acelor ţări mari şi capabile de acţiune, care aspiră la avansarea în grad prin obţinerea unui mandat permanent în Consiliul de Securitate ONU": Printre ele, Germania, India Pakistan, Nigeria, Africa de Sud, Brazilia şi Japonia. Toate cancelariile au ridicat însă din umeri, ”regretînd politicos, ca şi cum Irakul s-ar afla pe-o planetă străină iar americanii, deşi în continuare criticaţi de mama focului, ar fi singurii care ar avea datoria să facă ordine în ograda irakiană”. Şi nu este exclus, fireşte, ca ”secretarul general să fi adresat discret şi o rugăminte Franţei, în ciuda demonstrativei bucurii de paguba altuia manifestată în prezent la Paris. Dar tot degeaba”. Încât Kofi Annan s-a regăsit între ciocan şi nicovală. Pe de o parte, Naţiunile Unite nu pot să se derobeze de răspunderea care le incumbă în Irak ; dar pe de alta nu sunt în stare să se achite de ea. ”Ordinea mondială”, mai scrie autorul, ”depinde fie de o hegemonie, fie de echilibru. Versiunea americană a celei dintîi a eşuat, iar cea din urmă nu se întrevede, ONU nemaifiind decît o simplă speranţă. Nici mai puţin, dar nici mai mult”.

Frica de terorism şi posibila ei manipulare politică marchează bună parte din editorialele apărute azi. Marile cotidiane germane, printre care şi Frankfurter Allgemeine Zeitung semnalează pe primele lor pagini arestarea liderului britanic al al Quaidei şi ameninţarea planând asupra aeroportului britanic Heathrow. ”Ueberall Quaida”, titrează cotidianul muenchenez Sueddeutsche Zeitung suplimentul ei de weekend printr-un joc de cuvinte desemnând atotprezenţa reţelei teroriste a lui Osama Bin Laden.

Neue Zuercher Zeitung din Elveţia avertizează că SUA nu dispun faţă în faţă cu ameninţarea teroristă, de serviciile secrete necesare înlăturării ei, şi că amplificarea lor birocratică nu ar fi de natură să sporească eficienţa combaterii acestui pericol. Documentînd odată în plus sciziunea lumii occidentale, parizianul Le Monde îşi reia atacurile în trombă asupra lui George Bush, afirmând că îi e greu să creadă că preşedintele american n-ar fi hotărât ”să folosească al Quaida ca principalul său ajutor electoral”; altfel spus Bush ar profita ”în scopuri politice proprii de tensiunile şi angoasele” provocate de avertismentele antiteroriste lansate de guvernul său în ultimele zile.

Ziarul german Osnabruecker Zeitung respinge net această opinie parcă scoasă citez ”din sertarul înveninat al propagandiştilor de teapa lui Michael Moore, care se pun în scenă ca şi cum ar fi ultimii mântuitori ai planetei”, citat închis. Fiindcă, precizează cotidianul, cea mai recentă desfiinţare a unei celule al Quaida în Pakistan a dezvăluit noi ramificări şi planuri extremiste în SUA şi Marea Britanie; şi chiar şi ”ziarul american New York Times" , mai aminteşte cotidianul german "şi-a retractat între timp bănuielile privind manipularea politică de către administraţia Bush a avertismentelor privind atacuri islamiste asupra centrelor financiare americane”. Şi ziarul din Osnabrueck conchide: ”Chiar dacă informaţiile pe care s-au bazat aceste alerte ar fi fost vechi, nu s-ar fi schimbat nimic. Misiunea de căpătâi a serviciilor secrete le obligă să lovească înaintea teroriştilor, alarmele false fiind inevitabile dacă vrem să evităm explozia unei bombe nucleare în vreo metropolă a lumii”. Iar eu aş mai adăuga, că infernul evocat ne pândeşte în zori de zi, la amiază sau la miezul nopţii, ori la orice altă oră din zi şi din noapte.

  • Data 06.08.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B18H
  • Data 06.08.2004
  • Autoare/Autor Petre Iancu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B18H