In căutarea unor soluţii de compromis

SUA şi partenerii din Quarterul pentru Orientul apropiat au căzut de acord asupra unui ajutor umanitar direct pe termen limitat pentru palestinieni, care să ocolească guvernul Hamas. Concomitent aşa numita „Troică a Uniunii Europene“ a elaborat o propunere prin care Teheranul să poată fi convins să renunţe la programul de îmbogăţire a uraniului. In ambele cazuri SUA pun accentul pe primatul diplomaţiei, apropiindu-se de poziţia europeană, din motive tactice şi din lipsă de alternative.

Oferta făcută Iranului este considerată de mulţi a fi doar o faţadă diplomatică în spatele căreia SUA pregătesc o intervenţie militară limitată în Iran, în cazul eşuării căii diplomatice. Experienţa cu Irakul şi îndoileile faţă de voinţa reală a SUA de compromis alimentează opiniile scepticilor. Si totuşi Iranul nu este Irakul, iar după aventura irakiană spaţiul de manevră în politica externă a SUA s-a redus dramatic, ne mai vorbind de climatul profund schimbat din interiorul Americii. De data aceasta lui Bush îi lipseşte sprijinul politic în Congres şi în opinia publică pentru o intervenţie militară în Iran. Sondajele de opinie arată că popularitatea şi simpatia sa în rîndul americanilor este în scădere vertiginoasă. Chiar dacă se face că nu observă, guvernul Bush este conştient că are o mare problemă de credibilitate. De aceea a decis acum să mai încerce cu Iranul pe calea tratativelor, desigur din motive pragmatice şi pentru că se ştie că Iranul nu va renunţa la programul nuclear decît făcîndu-i-se concesii considerabile. Aşadar fără ofertă nici o pedeapsă, fără tratative nici o rezoluţie. America a cedat iată presiunilor diplomatice ale europenilor, ruşilor, chinezilor, pentru că unica superputere a lumii nu-şi poate permite în prezent să intre în conflict cu comunitatea internaţională. Riscurile unei intervenţii militare limitate sunt mar, iar o coaliţie a promotorilor ei nu se întrevede la orizont. Din acest motiv şi şefa diplomaţiei americane Condoeezza Rice a acceptat ajutorul limitat pe trei luni pentru palestinienii aflaţi la ananghie. Şi în acest caz a fost valabil tot principiul disponibilităţii la compromis. Politica externă a SUA este la cinci ani de la comiterea atentatelor din 11 septembrie 2001 şi la trei ani de la intervenţia în Irak din nou pragmatică şi mai puţin ideologică, ceea ce nu poate fi decît în avantajul găsirii unor soluţii paşnice în conflictele internaţionale.