Impertinenţa Rusiei şi anemia Europei

Plecând de la brutalitatea extraordinară etalată de Rusia postsovietică mai întâi în Cecenia, iar mai recent, la scară redusă, într-o tânără democraţie de felul Georgiei, autorul articolului apărut recent, în ziarul american Wall Street Journal, se întreabă oare cine urmează: „Ucrainienii? Balticii? Sau polonezii?”

În context, gânditorul francez scoate în evidenţă o diferenţă majoră între vechiul şi noul Kremlin. În era sovietică, Moscova nu era indiferentă la protestele, avertismentele şi admonestările internaţionale. În noul război rece, semnalele externe rămân fără efect, Moscova replicând mesajelor occidentale, „despre care ştie că n-au nici un efect, printr-un perpetuu gest obscen. Aşa de pildă, trupele ruseşti au avansat până la 30 de kilometri de Tbilisi, în chiar ziua în care şefa diplomaţiei americane se afla în capitala georgiană”.

Concomitent, Rusia n-are nici o jenă în a distorsiona sau răsturna propagandistic adevărul. Nimic mai fals, de pildă, decât semnul de egalitate pus de ruşi între Kosovo şi Oseţia. Fosta republică autonomă din Serbia fusese ţinta unei îndelungate epurări etnice. In schimb, aşa-zisul genocid georgian din Oseţia s-a soldat, potrivit organizaţiei internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, Human Rights Watch, cu 47 de victime, mai relevă Levy.

In această situaţie „diplomaţia europeană, în ocurenţă cea franceză, e slabă. In loc să condamne şi să sancţioneze agresiunea, s-a produs contrariul. Pedepsită s-a văzut victima agresiunii”. Georgia a fost obligată să cedeze, să accepte un armistiţiu lipsit de orice referire la integritatea ei teritorială, care conţine infame clauze adiţionale zise de securitate, precum şi o înţelegere stipulând practic dezmembrarea statului.

In fine, filosoful francez deplânge lejeritatea „deconcertantă cu care bună opinia publică occidentală” a înghiţit gogoaşele propagandistice ale Kremlinului. De pildă teza, potrivit căreia Georgia ar fi fost instigatorul crizei, când, în realitate, Rusia îşi pregătise de mult operaţiunea militară, masându-şi blindatele la frontieră.

În concluzie, autorul articolului publicat de ziarul conservator american îi cere Europei să-şi reexamineze în profunzime poziţia şi să ajute Georgia, spre se salva pe sine, dacă nu spre a-şi păstra onoarea, măcar în numele raţiunii.