1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Imigranţii din Germania şi afacerile lor

Se estimează că, în Republica Federală, aproximativ 10% din imigranţi sunt întreprinzători privaţi, în ciuda greutăţilor cu care se confruntă spre deosebire de cei germani.

default

Pizzerii italiene, aprozare turceşti, discoteci ruseşti... Firmele înfiinţate de imigranţi pot fi găsite în orice oraş din Germania. Dar care sunt problemele pe care le întâmpină un străin care lucrează pe cont propriu?

În restaurantul turcesc de tip fast-food "Anadolu" din gara centrală Düsseldorf se stă mereu la rând. "Afacerea merge bine" - spune Süleyman Sami Bostanci, proprietar al localului deschis în urmă cu 20 de ani.

"Concurenţa era mare, dar am rezistat. Cum? Prin curăţenie, disciplină şi preţuri moderate. În plus, toate produsele noastre sunt proaspete. Dacă respecţi aceste condiţii, reuşeşti"

Süleyman Sami Bostanci aparţine primelor generaţii de străini veniţi la muncă în Germania. În anii 70, turcii, grecii şi italienii au început să-şi deschidă afaceri de nişă - susţine Yunus Ulusoy, de la centrul pentru studii orientale al Universităţii Duisburg.

"Primele firme au fost create pentru a acoperi segmentele de piaţă faţă de care germanii nu au manifestat interes. Iniţial, străinii s-au orientat către organizarea de călătorii şi vacanţe, după care au urmat produsele tradiţionale. Astfel au apărut primele restaurante cu specific"

Odată cu timpul, străinii şi-au extins domeniul de activitate de la discoteci, frizerii, magazine de bijuterii şi emisiuni radio-tv în limba maternă la birouri de avocatură, agenţii imobiliare sau firme de asigurări.

Străinii care lucrează pe cont propriu întâmpină mai multe greutăţi decât germanii

Wein

Cu toate acestea, şi-n ziua de astăzi, drumul multor imigranţi către propria afacere este anevoios. În discuţie intră nu numai bariera limbii, ci şi insuficienta cunoaştere a legislaţiei.

"Deseori aceştia nu primesc credite întrucât, atunci când fac cerere la bancă, nu reuşesc să prezinte şi un plan de afacere. Problema este că mulţi preferă să comunice verbal cu banca întrucât, din cauza limbii germane, nu sunt capabili să-şi pună ideile pe hârtie"

Alţi imigranţi pur şi simplu nu ştiu care sunt programele de finanţare la care se pot înscrie.

Cu timpul, atât comercianţii cât şi clienţii germani au început să se intereseze de produsele străinilor. Graţie lor există pe piaţă depozite de vinuri italieneşti, pizzerii, restaurante iugoslave sau greceşti.

În anii 90, în Republica Federală, numărul imigranţilor a crescut datorită etnicilor germani din fosta Uniune Sovietică. Şi această categorie a arătat interes faţă de înfiinţarea restaurantelor cu specific, a magazinelor alimentare, a agenţiilor de turism sau a firmelor cu un alt profil. Dar şi imigranţii ruşi se confruntă cu aceleaşi greutăţi precum ceilalţi străini sau poate chiar au o problemă în plus! Astfel, în vreme ce turcii şi italienii îşi unesc forţele în asociaţii comune, încercările ruşilor de a proceda în mod asemănător eşuează. Waldemar Otto, maistru ştucator, încearcă să explice care sunt motivele:

"Nouă, ruşilor de origine germană, ne este mai greu să ţinem aproape pentru că mai toţi cei care vor să devină liber întreprinzători se tem că dacă află concurenţa cât câştigă ei şi ce clientelă au, o să le fure afacerea. Prin urmare, fiecare preferă să-şi rezolve problemele de unul singur"