Imaginea paralela a Romaniei. O ciorbita cu pretentii si ipocrizie (Ziare.com) | Vocile celorlalţi | DW | 09.02.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Vocile celorlalţi

Imaginea paralela a Romaniei. O ciorbita cu pretentii si ipocrizie (Ziare.com)

Statul paralel exista. Pentru ca ne spune Dragnea. Infractor condamnat. Si cercetat pentru frauda cu fonduri europene. Un articol semnat de Ciprian Apetrei.

Europarlamentarii puterii politice de la noi, impreuna cu ministri si alte notabilitati, s-au dus sa prezinte aceasta teza in Parlamentul European.

Ca suntem o tara condusa de hoti cinstiti, care nu sunt lasati in pace de catre o justitie controlata de o entitate misterioasa. Asa spun cei care guverneaza tara. Premiera in istoria UE. Ce imagine credeti ca ne aduce asta in Europa?

Statul paralel exista. Ne spune Alina Mungiu. Stie de la Dragnea. Infractor condamnat. Si trebuie ca toate partidele sa se mobilizeze impotriva acestui stat paralel. Dansa nu are argumente, dar profita de ocazie sa ia la suturi niste oameni de valoare. Lupta teribila a lui Emanuel Ungureanu pentru copiii bolnavi si impotriva abuzurilor de la Cluj, a mafiei transplantului create de Lucan, este redusa batjocoritor la "un denunt pe care l-a pregatit cinsprezece ani".

Statul paralel, identificat precis ca "baietii", a creat-o pe Clotilde Armand impotriva lui Nicusor Dan. Asta scrie dumneaei senina in Adevarul, fara nicio dovada. Mai mult, in spirit francofon stramosesc, da si o copita culturala: Clotilde nu vorbeste bine romaneste.

Daca aveti ocazia sa cititi cartea lui Clotilde, "Am ales Romania", scrisa direct in romaneste si sa o comparati cu orice scris de dna Mungiu, veti intelege complexul de inferioritate al patriotului nationale. Imi amintesc ca acelasi atac l-a avut si Sebastian Ghita, si el patriot, si el denuntator al statului paralel. Ah, les grandes esprits.

Fratele doamnei inchizitor, Cristian Mungiu, este preocupat de imaginea Romaniei in Europa. Dumnealui vorbeste despre "ample manifestari culturale" romano-franceze de anul acesta, care au scopul de "a combate stereotipurile reciproce". Ce stereotipuri avem noi despre francezi pe care acestia le au de combatut nu ne spune. Misterele marelui Paris.

Dar in micul Paris, avem probleme mari cu "fanatismul" si cu "barbaria". Asta a aflat dumnealui dupa incidentul teribil de pasnic de la MTR, unde niste extremisti au cantat diverse chestii. Acum, fata de ce inseamna un protest in Franta, este adevarat ca e nimica toata. N-au aruncat cu pietre in politie, n-au dat foc la masini si tomberoane, n-au spart geamuri, n-au blocat drumuri, niste amatori. De altfel, daca protestatarii nostri ar fi urmarit filmul frantuzesc pe care l-au intrerupt, "120 batai pe minut", ar fi vazut cum arata un protest a la francaise. Poate invatau ceva si nu ne mai faceau de ras.

In ultimul film al domnului Mungiu, Bacalaureat, este vorba despre un medic roman fugit inainte de '89 si care se intoarce in Romania. Locuieste intr-un apartament confort III, in conditii mizerabile. La parter, sa aiba si gratii. Amanta lui locuieste intr-un apartament similiar. Este, probabil, platoul de filmare obligatoriu al majoritatii filmelor din "noul val romanesc".

Toate arata aceasta tara saraca si barbara. Doctorul are iPhone, dar televizor Goldstar, cu tub. Cand mamei lui i se face rau in casa, fata lui, care invata pentru Bac si pentru examenul la Facultatea de Medicina, nu cheama Salvarea. Nu, aprinde o lumanare si se vaita impreuna cu o vecina cu basma. Camera ne arata o icoana cu Arsenie Boca pe frigider. Mai tarziu in film, un politist doarme intr-o cabana, asteptand ca doctorul sa vina la el. Face dezacorduri si are pe perete o singura decoratiune: un calendar ortodox. Asa aflam ca filmul este cu cel putin zece ani mai nou decat disparitia televizoarelor cu tub. Dar si ca suntem cam obscurantisti.

In alt film romanesc, la fel de premiat, unde actiunea se petrece la mult timp de la Revolutie, personajul principal lucreaza la o fabrica. Acolo are telefon cu disc. Suna pe cineva. Scena dureaza cateva minute. Camera se focalizeaza pe telefon si ne arata pe indelete cum rotea discul. Mici semne care sa arate in ce hal de primitivism suntem. Apoi, personajul merge pe niste drumuri pline de noroi, pe care trec troleibuze ruginite si oameni care injura.

Asta este imaginarul cu care filmele romanesti se prezinta la premii in Occident. Mizerie, intuneric, oameni isterici, tristete si inapoiere. O mana intinsa care cere de pomana aratand handicapurile tarii. Functioneaza foarte bine.

Ei bine, aceasta tara, momentan condusa de statul paralel, tocmai a fost rusinata la MTR. Am ramas cu imaginea intinata.

Si cu singurul cetatean roman de origine franceza de notorietate publica jignit marlaneste in anul Centenarului francofon. Dar asta nu este important. Mancam o ciorba si ne trece.

Apropos, in Bacalaureat, amanta il serveste pe doctor cu ciorba, conform cliseului. Intr-o bucatarie mizerabila. Dar cu lumanarele pe masa. Iar el nu ramane in maieu, ci isi pastreaza camasa si cravata. Daca nici asta nu este o manifestare culturala de combatere a stereotipurilor, nu stiu ce este. Pofta buna!

dw/ziare.com

 

Aici cititi articolul integral pe Ziare.com

Link-uri www