1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Igor Smirnov mimează lupta contra terorismului ca să-şi anihileze adversarii

Vitalie Călugăreanu21 august 2007

În realitate, însă, pretinsul act legislativ deja publicat nu este altceva decât o unealtă a regimului Smirnov de anihilare a zvâcnirilor de democraţie care se fac timid văzute în ultima vreme în regiunea transnistreană.

https://p.dw.com/p/BW9H
Imagine: DW

Frica autorităţilor separatiste de la Tiraspol de a nu scăpa situaţia de sub control transpare chiar din primele rânduri ale pretinsei legi. Potrivit acesteia, „acţiunile îndreptate împotriva ordinii constituţionale şi cele îndreptate împotriva autorităţilor centrale vor fi considerate „acţiuni teroriste” şi vor atrage după sine răspundere penală”. Altfel spus, delictul de opinie va fi combătut prin metode represive, la fel cum se întâmpla în perioada de tristă faimă ce îl avea în vizor pe Iosif Vissarionovici Stalin. Preşedintele Comitetului Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, Ştefan Urâtu, susţine că regimul de la Tiraspol s-a văzut nevoit să recurgă la astfel de acţiuni, pentru a stăvili furia maselor:

„Regimul de la Tiraspol se ţine pe forţa baionetelor, pe forţa militară, pe represiuni dure faţă de orice opinie diferită de cea pe care o promovează Smirnov şi Antiufeev. Cât priveşte anunţul că orice acţiune publică de protest contra regimului de acolo va fi considerat act terorist – acesta scoate în evidenţă frica acestui regim... Ei au înţeles că nu mai pot să conducă, că populaţia a perceput că ei sunt nişte criminali cu care trebuie de discutat prin prisma Codului penal. Protestele care au avut loc începând cu 2004 şi mai târziu au demonstrat că regimul de la Tiraspol se teme şi că nu mai are oameni care să-l protejeze aşa cum au făcut-o în 1989-1992. Populaţia nu organizează acuma manifestaţii publice de amploare din simplul motiv că se teme. Când plec acolo ei îmi spun: „Bine, noi suntem gata să ieşim şi să ne apărăm drepturile, dar arătaţi-ne o persoană sau o organizaţie care poate să-l oblige pe Smirnov să respecte măcar propria legislaţie”. Din păcate, legislaţia acolo se face de ochii reprezentanţilor misiunilor diplomatice care sunt foarte creduli. Ei se uită că stă scris pe hârtie şi cred că aceasta se întâmplă şi în realitate”.

Aceeaşi lege care se pretinde a fi de combatere a acţiunilor teroriste oferă posibilitate organelor represive de la Tiraspol să interzică orice publicaţie periodică „suspectată că ar intenţiona să publice materiale cu caracter extremist”. Mai mult, acest act legislativ obligă organele de forţă să aresteze imediat şi să declanşeze procedura penală împotriva redactorilor responsabili de apariţia în presă a unor astfel de articole.

Ştefan Urâtu de la Comitetul Helsinki susţine că încercarea regimului ilegal de la Tiraspol de a mima lupta contra terorismului este un paradox, deoarece la 11 martie 2003, într-un articol publicat în presa locală, adjunctul ministrului securităţii de la Tiraspol, Dmitrii Soin, chema populaţia din Transnistria să întreprindă acţiuni teroriste împotriva Chişinăului şi a ţărilor vecine:

„În 2003, la 11 martie, un ziar oficial din Transnistria a publicat trei articole despre ceea ce trebuie să facă autorităţile şi populaţia transnistreană în cazul în care UE şi NATO vor continua să se dezvolte şi să se apropie de hotarele Rusiei. Acolo se spune că ei recunosc că împotriva armatei NATO ei nu vor putea rezista mai mult de 2 ore, însă ei vor putea să reziste mai mult dacă vor organiza acţiuni teroriste în special pe partea dreaptă a Nistrului şi în ţările limitrofe. Noi de atunci tot atragem atenţia opiniei publice la acest articol, dar din păcate nu am sesizat o reacţie adecvată nici din partea autorităţilor Republicii Moldova, nici din partea ţărilor UE sau NATO”.

Din păcate, nu doar regimul de la Tiraspol invocă dezideratul luptei contra terorismului ca să anihileze efectele proastei guvernări prin metode represive. În anul 2005 şi Parlamentul de la Chişinău a introdus amendamente la Legea cu privire la combaterea terorismului prin care a permis organelor de forţă să închidă, fără o decizie judecătorească prealabilă, orice publicaţie periodică suspectată de publicarea materialelor cu caracter extremist.