1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ierarhia groazei (despre unii cetăţeni români mai egali decât alţii)

Campania electorală din România înseamnă mai mult sau mai puţin confruntare de idei, în cazul bătăliilor pentru fotoliile parlamentare, sau de calităţi administrative, în cazul alegerilor locale. Cert este că, nu de puţine ori, candidaţii români se îndreaptă (în tentativa lor de a capta atenţia) spre limitele bunului simţ – pe care, fără dificultate, le depăşesc.

Candidaţii la primării argumentează cu decibeli azvârliţi spre geamurile blocurilor

Candidaţii la primării argumentează cu decibeli azvârliţi spre geamurile blocurilor

De trei săptămâni, mai precis, din data de 10 mai, ora 18:28, la Bucureşti, pe biroul ministrului delegat pentru Administraţie Publică Gabriel Oprea se află o scrisoare – transmisă prin fax – conţinând întrebările pe care intenţionam să i le punem demnitarului român într-un interviu considerat de redacţia Deutsche Welle ca oportun, în contextul alegerilor locale. Domnul Oprea este, până la urmă, responsabil guvernamental peste o parte din subiecţii alegerilor din 6 iunie. Doream să aflăm, în atari condiţii, de la domnia sa, ce înseamnă ”decenţa” la care partidele politice româneşti se tot invitau şi unde, anume, începea ”indecenţa” şi cum putea fi evitată intoxicarea populaţiei cu manifestări artistic-electorale ce depăşeau uneori limiţa bunului gust. Am aşteptat de la domnul ministru un răspuns la întrebarea ”ce se întâmplă în cazul în care un primar în funcţie valorifică avantajul teorietic pe care funcţia i-l oferă?”. I-am cerut şi o opinie politică: dacă i se pare că liderul liberal Theodor Stolojan are dreptate atunci când îl acuză pe preşedintele Ion Iliescu de campanie mascată şi dacă vizitele în judeţe ale şefului statului erau chiar indispensabile, în perioada campaniei. În fine, un post de radio din inima Europei fiind şi urmărind cu atenţie pregătirea integrării europene a României, ultima noastră întrebare se referea la reforma administraţiei publice, atât de des invocată de responsabilii de la Bruxelles.

După o săptămână am sunat iarăşi la cabinetul ministrului Oprea, consiliera de presă a acestuia, Cătălina Dobrescu, informându-ne că şeful dumneaei nu a găsit încă o fereastră în program pentru a sta de vorbă cu noi deşi îşi propusese să stea de vorbă cu noi de cum va avea o clipă liberă. Din păcate, nici Cătălina Dobrescu nu reuşise, până atunci, să găsească o fereastră în program pentru a ne anunţa, telefonic, pe fax sau pe e-mail, că domnul ministru ne va acorda interviul mult dorit de cum este liber.

Au mai trecut două săptămâni, timp în care am cugetat asupra gestului ministrului şi, în cele din urmă, am decis să-i prezentăm rezultatul mandatului domniei sale: funcţionari publici apărători ai legii şi ai cetăţeanului impotenţi în faţa altor funcţionari publici cu – de data aceasta – funcţii politice. Mai precis, cum veţi putea asculta în minutele următoare, şefi de secţie de poliţie pentru care primarii sunt intangibili şi chiar deasupra legii. Ne-am permis să nu dăm publicităţii numele şi gradul respectivului poliţist, nici secţia în care lucrează. Nu dorim ca un om care se va dovedi, de altfel, sincer să sufere singur repercusiuni pentru o boală de care, până la urmă, suferă încă un întreg sistem.

Este vorba despre un miting electoral organizat într-un parc din Bucureşti, în preajma unor blocuri de locuinţe, într-o duminică, până după ora (22:00) la care zgomotele încep să intre sub incidenţa Legii Mediului, cea care se preocupă şi de poluarea fonică. Locuitorii zonei, revoltaţi, au încercat să facă apel la cei în măsură să-i protejeze. Inutil. Motiv pentru care au recurs la presă. Am luat noi legătura cu poliţia. Iată rezultatul: ”Vă înţeleg. Eu vă înţeleg. Dar spuneţi şi dumneavoastră: ce să le facem noi la ăia, dacă au aprobare de la Primăria Capitalei, de la Primăria de sector, de la Onţanu, de la draci? Ce să le facem noi? Să ne ducem, să-i luăm de acolo, să-i huşuim?”

I-am sugerat interlocuitorului nostru că ar fi cazul să-i îndepărteze, dacă nu sursele de zgomot, cel puţin zgomotul în sine. Poliţistul ne-a asigurat că un echipaj a încercat să le transmită mesajul vecinilor: ”Suntem între ciocan şi nicovală. Mai mult de atât nu se poate face. Asta este şi nu sunteţi singurul care a sunat de acolo”.

Şi dacă au fost sunaţi, nu înseamnă că ar trebui să-şi facă datoria în faţa cetăţeanului plătitor de taxe? Sau nu sunt în slujba lui?

”(...) - Suntem în slujba cetăţeanului. Vă rog să înţelegeţi. Dacă era la un bloc, la o casă particulară, acolo se poate interveni. Aici e o altă problemă.

- Înţeleg că organizatorii sunt deasupra legii.

- (după o pauză): Câteodată da!

- Şi e normal?

- Nu e! Nu e! Nu aţi aflat de la mine că e. Dar asta e situaţia!”

Revenim la domnul ministru Gabriel Oprea, responsabil (delegat) peste Administraţia Publică şi, deocamdată, şi peste Interne, cu trei întrebări scurte, singurele la care, poate, mai aşteptăm un răspuns: de ce se tem poliţiştii români să-i protejeze pe cetăţeni? De ce se tem ei, poliţiştii, de primari? Şi cum se face de funcţionarii primăriilor sunt, ”câteodată”, deasupra legii?

  • Data 26.05.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B38f
  • Data 26.05.2004
  • Autoare/Autor Cristian Ştefănescu
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B38f