1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ieftin ca braga e sângele românilor

"Dulce ca mierea e glonţul patriei", îşi titra Petru Popescu romanul. La Colectiv nu s-a petrecut o ficţiune. Cine va achita nota ei? Patronii doar, cum vrea sistemul? Ieftine au rămas vieţile tinerilor României...

Marş tăcut, la Bucureşti

Marş tăcut, la Bucureşti

Cât de ieftin este sângele tinerilor români? Ca braga, se pare, deşi, uneori, dar numai uneori, depinde cine-l varsă, dacă e nomenclaturist cu ştate vechi de activist în partidul comunist, ca Ion Iliescu, ori în securitate, ca Virgil Măgureanu şi urmaşii lor mult înstelaţi, gen Oprea, ori doar un simplu proprietar şpăgar. Ultimul riscă realmente să simtă într-un târziu legea, cu oarecare rigoare, pe propria spinare. Pe unii îi salvează, în genere, „interesul naţional”.

Cât despre făptaşii politici, soarta lor depinde pare-se, în România, de cantitatea sângelui vărsat. Dacă se revarsă cam ca şampania în cupele consilierelor cu tocul cui, aflate încă aproape de vârsta întrebărilor, dar, în secret, râvnind coloane oficiale, cu cât, adică, va curge mai mult, mai vesel şi mai în valuri, cu atât mai mare e şansa impunităţii celor ce-l fac să ţâşnească.

Căci regula dată de revoluţie şi mineriade în tratamentul aplicat lor de justiţia subordonată procurorului general Tiberiu Niţu, prientenul lui Ponta Viorel, nepotul spiritual al unor Iliescu-Roman-revoluţie-mineriade, pare destul de simplă. La patru morţi proces. La o mie nu ne doare. Deci, clasare.

La bursa căpătuielii dregătorilor

Privită din această perspectivă, absurda jertfă a zecilor de tineri morţi în Colectiv nu are şanse mari de a se vedea vreodată pedepsită cum se cuvine. Caz în care va fi fost nu doar stupidă, ci şi, vai, inutilă. A-i da aceste colective morţi un sens înseamnă a lansa semnalul că nu te mai poţi juca după bunul tău plac cu vieţile de oameni, cu destinul unor copii, adolescenţi, tineri părinţi, fără să plăteşti cu dreaptă măsură pentru crima ta.

De ce-au murit aceşti tineri? În primul rând şi mai presus de orice, din lăcomie. E lăcomia patronilor care nu se îndură să-şi dureze un local care să nu le pună în pericol viaţa sutelor de oameni care le trec pragul şi dau, ca atare şpaga, să scape de corvoadă şi de cheltuieli. E foamea inspectorilor controlori care-ntind mâna.

E aviditatea autorităţilor locale, care încasează bacşişul, dând, la schimb, cu nemiluita, autorizaţii ilegale de funcţionare. Din şpăgi se adună suma necesară spre a mitui mai sus, spre a se potoli şi lăcomia celor de la vârf, voracitatea insaţiabilă a celor din partid, a hrăpăreţilor din parlament şi din guvern. Căci altfel, aşa vrea sistemul dâmboviţean, nu se mai pupă la alegerile viitorare posturi de primari.

De la normal la amoral

Ce-ar fi fost normal să se întâmple? Normal era ca autorităţile locale şi cele naţionale, de la Piedone la cuplul Ponta-Oprea să fi văzut din timp ce vede, fără a fi silit de meseria sau de funcţia lui, un scriitor ca Mircea Cărtărescu, potriivit căruia capitala este o cursă de şoareci. Corect era ca membri celui mai cinstit guvern din istoria României să evacueze din cetate cursa cu pricina.

Firesc era ca luni să fie arestaţi nu doar patronii şi primarul Cristian Popescu-Piedone, precum şi fostul primar general, Oprescu, laolaltă cu toţi vinovaţii din subordinea lor, ci să-şi fi dat demisia şi o armată de miniştri, secretari, ori subsecretari de stat. Căci demnitarii n-au reuşit să conducă sistemul astfel, încât să prevină dezastrul din fosta fabrică Pionierul.

Pedepsiţi trebuie toţi cei ce n-au avut grijă ca ambulanţele şi pompierii, ca şi echipajele de poliţie să ajungă imediat, în număr suficient şi cu acces instantaneu la locul catastrofei, în loc să înceapă s-ajute cu greu, după un sfert de oră, ca şi cum catastrofa s-ar fi produs la ţară, în evul mediu.

În plus, guvernul şi parlamentul s-au umplut de ruşine. Ambele instituţii poartă, în parte, vina, prin CNA şi nu numai, pentru starea deplorabilă în care se găseşte massmedia românească. Smintită rău se arată această presă de imorale conspiraţionisme ortodoxist-antioccidentale şi de fătuci amorale care, în proximitatea leşurilor arse, nu pregetă să caute epitete tari în timp ce susură vesele în microfon şi se declară bucuroase că-şi exercită o meserie atât de senzaţională precum e cea de jurnalist.

Ambele puteri sunt responsabile direct pentru inadecvarea gravă a televiziunii publice, post care, în timp ce medicii luptau eroic pentru viaţa celor arşi de vii, n-a catadicist să transmită vineri nici măcar o ştire despre cel mai mare dezastru abătut în ultimul deceniu şi jumătate asupra capitalei.

În Ungaria, preşedintele ţării a demisionat pentru un "simplu" plagiat. În ţări precum Letonia sau Corea de Sud, premierii au aruncat prosopul deşi nu erau vinovaţi, în chip direct, de catastrofe similare celor petrecute la Bucureşti.

Ce-ar trebui să se întâmple

Dar România e ţara unui sânge ieftin. Ce-ar fi normal de-acum încolo, dacă sângele românilor n-ar fi ca braga? Normal ar fi să aibă loc urgent nu doar demisii, de la premier şi până la autorităţi locale, ci şi arestarea grabnică, de la patroni, până la primar, a responsabililor prezumtivi, a celor vinovaţi vădit, sau mai puţin vădit, de culpe, de indiferenţe, de corupţie.

Normal ar fi ca statul să despăgubească generos familiile celor ucişi fără vreo vină. Căci, în ciuda barbariei halucinante, afişate în declaraţii de varii fundamentalişti descreieraţi, care-şi permit să vorbească fără mandat în numele lui D-zeu, nu demonii ori un dezastru natural i-au omorât pe aceşti copii, ci neglijenţa, indiferenţa şi lăcomia pilonilor sistemului de reformat .

Normal ar fi să li se recunoască martirilor de la Colectiv eroismul iar celor rămaşi în urma lor să li se uşureze soarta. Normal ar fi, în fine, ca statul să pună pe picioare nu doar un sistem mediatic modern şi uman, ci şi să aloce în fine sumele necesare nu atât Bisericii, din raţiuni electorale, ci sănătăţii, construcţiei de spitale şi salarizării medicilor ţării, precum şi consolidării clădirilor bucureştene.

Dar toate acestea nu se vor întâmpla în veci, dacă românii vor continua să-şi tragă în vene, zilnic, ore în şir, televiziuni toxice şi doza cotidiană de manipulare ortodoxist-totalitară. Cât timp oamenii, cu mic cu mare nu se vor organiza, spre a protesta, spre a obţine demisiile şi pedepsele ce se cuvin, cât timp nu se vor solidariza cu acei politicieni ce, nepătaţi, se mai arată dispuşi să nu ia calea pribegiei, ci să lupte pentru reformarea ţării, preţul pentru sângele românilor va continua scadă, ba chiar să fie în cădere liberă. Să fie ieftin rău. Mai ieftin decât braga cea mai rea.