1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ieşirea din catacombe

Cum s-a ajuns la puterea nelimitată pe care o au serviciile secrete din România? Cum de începe iar să ne fie teamă de răsuflările auzite în receptorul telefonului? De ce am reînceput să vorbim în şoaptă, înfricoşaţi şi de propria noastră umbră? Există atât de multe reglementări — dar mai ales atât de multe servicii —, încât, practic, ele nu mai pot fi controlate de nimeni.

default

Cât de serioase pot fi „evaluările” unor comisii parlamentare alcătuite din personaje care n-au avut în viaţa lor de-a face cu serviciile secrete? Situaţia e fără ieşire: dacă aleşii din Parlament ar fi avut contacte cu acestea, n-ar fi putut ajunge în situaţia de-a le evalua! Or, necunoscându-le specificul, n-ai cum să te descurci în încurcatele iţe ale complicităţilor şi intereselor. Câtă bază se poate pune pe hârtiile întocmite de specialiştii în dezinformare ai SRI, SIE sau ai celorlalţi puişori din cadrul poliţiei, armatei şi „unităţilor de informaţii” mai mult sau mai puţin ştiute? A lăsa să zburde în voie astfel de formaţiuni care au conspiraţia în sânge, e cea mai mare greşală pe care am comis-o şi care e comisă în continuare.

Scriu de şaisprezece ani — şi nu sunt singurul — că până nu se elimină caracterul infracţional al acestor grupări, amestecate în afaceri care de care mai murdare, ele sunt plătite degeaba. Aşa cum s-a văzut şi în cazul Hayssam, serviciile acţionează mai degrabă ca şi cum ar fi complicii infractorilor, şi nu apărătorii intereselor ţării. Serviciile secrete sunt mai interesate să ”penetreze” lumea presei, să influenţeze prin oamenii deja aflaţi în mass-media, decât să furnizeze informaţii de primă mână asupra lanţurilor de mafii care au înflorit în România.

Când, în momente dramatice, s-au cerut informaţii — pentru că aceasta ar trebui să fie preocuparea „serviciilor”, furnizarea de informaţii — s-a ajuns la situaţii lamentabile, ca în cazul gripei aviare. Însumând gafele de acest tip, care-ţi dau impresia jenantă că ne aflăm în faţa unor instituţii amatoristice, în care tactica de bază o constituie răfuiala cu cei neconvenabili, iar strategia se rezumă la dobândirea de avantaje enorme pentru şefi, constaţi că „reformatele” servicii de azi nu sunt decât continuarea perfectă a Securităţii: ca şi securiştii, ofiţerii de informaţii actuali evoluează pe axa ce leagă activităţile de poliţie politică de cele de îmbogăţire a protejaţilor.

Iluzia care a supravieţuit în legătură cu serviciile secrete constă în conexiuniunile privilegiate cu lumea terorismului arab, legături moştenite de la securiştii lui Ceauşescu. S-a văzut cu ocazia crizei jurnaliştilor români răpiţi în Irak la ce scenarii se pot coborî unii din „marii” specialişti în zona arabă. Deocamdată, peste acest subiect a fost pus un capac şi se filtrează tot ce ar putea pune într-o situaţie dificilă maeştrii combinagii din lumea invizibilă. N-am mai auzit de mult vocea Marie-Jeannei Ion, care se întorsese din captivitate cu alura şi gesturile unei vedete de la Hollywood. Vorbăreaţă nevoie-mare în primele declaraţii de la televiziuni, ea a amuţit de-o bună bucată de vreme. Poate că atunci când va începe să vorbească — dacă va mai vorbi vreodată — vom afla şi cât de profesionişti sunt oamenii noştri din catacombele informaţiilor secrete

  • Data 31.07.2006
  • Autoare/Autor Mircea Mihăieş
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2ys
  • Data 31.07.2006
  • Autoare/Autor Mircea Mihăieş
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B2ys