1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Ieşire din criză cu ajutorul unor noi datorii?

Grecia are nevoie de creştere economică. Dar cum? Potrivit mai multor studii, doar investiţiile publice ar fi soluţia. Investiţii publice finanţate prin contractarea unor noi credite, la nevoie.

Nimeni nu se îndoieşte de faptul că în procesul de reformare a Greciei, e nevoie de o administraţie mai eficientă, de mai puţină corupţie şi de mai multă competitivitate. Condiţiile pe care creditorii le impun sunt de înţeles. În orice caz întrebarea este: de ce până acum, în negocierile cu grupul euro, accentual a fost pus atât de mult pe măsurile de austeritate şi atât de puţin pe investiţii?

Germania a preferat modelul gospodinei care nu cheltuieşte niciodată mai mult decât îi permite buzunarul. Acesta a fost argumentul ministrului federal al Finanţelor, Wolfgang Schäuble, în cazul refuzului său de a da curs cererilor Atenei. “Există un fel de generozitate care poate avea rapid efectul invers faţă de cel dorit”, declara Schäuble într-un interviu acordat revistei “Der Spiegel”.

Concluzia a peste 100 de studii internaţionale

Şi, totuşi, economiile aflate în dificultate nu pot fi comparate cu bugetele gospodinelor. Experţii sunt de părere că Grecia va învinge criza numai în momentul în care economia va creşte şi vor fi create locuri de muncă. Or, în acest sens, e nevoie de investiţii.

În cadrul multor studii a fost analizat modul în care ţările care întâmpină greutăţi s-ar putea redresa. Sebastian Gechert de la Institutul pentru cercetarea macroeconomiei şi a conjuncturii IMK din oraşul german Düsseldorf a publicat rezultatele a 104 studii privind multiplicatorii fiscali, respectiv influenţa cheltuielilor publice asupra creşterii economice, realizate între 1992 şi 2012.

Concluzia: cele mai eficiente sunt investiţiile de stat. Fiecare euro investit asigură o creştere economică de 1,30-1,80 euro. Mult mai slab este efectul în cazul în care, din fondurile disponibile, se fac noi angajări în sistemul public sau când creşte consumul public (cheltuielile în domeniile educaţie, sport, cultură, siguranţă socială, ordine publică sau protejarea mediului). Investiţiile în sectorul militar sunt cele mai nerentabile – în cel mai fericit caz, la un euro investit se încasează suma investită. Însă, de cele mai multe ori, se înregistrează pierderi.

În perioada crizei, Grecia, Spania, Portugalia sau Irlanda şi-au pierdut mult din puterea economica. Concomitent, rata şomajului a crescut. Politica de austeritate “are efect negativ asupra creşterii economice şi a pieţei muncii”, menţionează Sebastian Gechert, autorul studiului IMK. “Investiţiile finanţate din bani publici sunt asociate unui impuls economic mult mai eficient.”

Noi datorii?

Fireşte apare şi întrebarea cum ar putea fi finanţate investiţiile publice dacă statul e la un pas de faliment. Posibile ar fi majorarea impozitelor sau reducerea bugetelor alocate anumitor sectoare. Grecia, Spania şi alte ţări au procedat astfel. Totuşi, specialiştii susţin că aceste măsuri influenţează negativ creşterea şi slăbesc efectele benefice ale investiţiilor.

Gechert a studiat şi posibilitatea finanţării noilor investiţii integral prin contractarea unor noi credite. Concluzia sa: “Creştera deficitului bugetar sau diminuarea excedentului în urma sporirii cheltuielilor cu investiţiile nu duc neapărat la creşterea ratei de îndatorare” căci dacă investiţiile sunt profitabile şi stimulează creşterea, cheltuielile făcute se finanţează aproape de la sine.

Pentru stat, costurile ar fi “comparativ mici”, adaugă Gechert. Statul ar fi împovărat cu 10 până la maximum 40%. Condiţia primordială ar fi, însă, un sistem fiscal funcţional.

Un alt eşec?

În negocierile de până acum privind noul program de asistenţă destinat Greciei a fost vorba prea puţin de investiţii. Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, vorbeşte despre cel mult 35 de miliarde de euro din fonduri europene pentru Atena. În orice caz, şi Grecia trebuie să participe la finanţare cu fonduri proprii. Bani pe care statul elen nu-i are. În aceste condiţii, Uniunea Europeană a mai redus din obligaţia ţării la cofinanţare.

Directorul IMK, Gustav Horn, propune o altă soluţie: “Timp de un an de zile, Grecia ar putea accesa fondurile europene de investiţii fără cofinanţare astfel încât Guvernul elen să poată elabora rapid un program de investiţii.”

În opinia lui Horn, acordul la care au ajuns grupul euro şi Grecia “reprezintă măcar o mică şansă de relaxare a economiei elene”. În orice caz, atunci când se va investi serios “dacă strategia de salvare prin tăieri de la buget se va menţine la fel de dură, şi acest program va eşua”.