1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ideile au regresat cu 20 de ani

În campania electorală din Bucureşti s-au ivit, în mod surprinzător, idei şi propuneri politice care s-ar fi potrivit mai bine ambianţei confuze a anilor 90.

Campania de anul acesta este modestă, ca mijloace şi ca idei. În 2008, înainte de conştientizarea crizei, domnea un optimism fără limite, care a încurajat proiecte extrem de ambiţioase cu investiţii enorme, părând, pe atunci, realizabile. De la sistematizările şi amenajările urbanistice ale lui Ludovic Orban la autostrada suspendată a lui Sorin Oprescu totul era gândit la scară mare.

De atunci perspectiva s-a schimbat cu totul şi asistăm la o stranie şi neaşteptată regresiune. Astăzi punctele tari ale fiecărei campanii nu mai sunt proiecte de dezvoltare grandioasă, ci mai curând populismele tipice anilor 90, când bucureştenii refuzau capitalismul, încredinţaţi că socialismul fusese compromis printr-o proastă aplicare.

Probabil cea mai tipică idee pentru acest mod de a gândi este propunerea candidatului Silviu Prigoană de a institui un transport universal gratuit. Potrivit argumentaţiei sale, dacă primăria acoperă peste 60% din cheltuieli, atunci ar putea să le acopere integral. În opinia candidatului PDL, primăria ar putea compensa cheltuielile suplimentare suprimând logistica aferentă încasării taxei de călătorie.

Dar tot el mai spune că nimeni nu va fi concediat, personalul fiind realocat în alte sectoare. Cu alte cuvinte nu se face, de fapt, nicio economie. Argumentaţia candidatului PDL seamănă cu numărătoarea nemuritorului Pristanda. Ce ar putea urma este uşor de prevăzut. Alocările acordate transportului în comun vor fi reduse periodic, căci presiunile asupra bugetului vor fi tot mai mari, iar transportul public, care a cunoscut în ultmii 10 ani progrese substanţiale, se va degrada dramatic. Bucureştiul va retrăi coşmarul anilor 90 când viaţa în marele oraş devenise insuportabilă.

Se pare însă că amintirea anilor ‘90, cu sărăcia galopantă şi fără speranţă, cu abrutizarea maselor urbane înghesuite în autobuze irespirabile, nu mai este foarte proaspătă. Mai ales cei tineri, care nu au împlinit 40 de ani, practic generaţia democratică, profeţită de Silviu Brucan, privesc spre anii 90 cu o stranie şi ininteligibilă nostalgie.

Candidatul ”dreptei” dezamăgite, Nicuşor Dan, propune nici mai mult nici mai puţin decât ”Restabilirea reţelei de pieţe agroalimentare de la nivelul anilor '90”. Aşa cum explică el, proiectul priveşte de fapt eliminarea intermediarilor pentru a îngădui ţăranilor ”adevăraţi” să-şi vândă produsele mai ieftin.

Cu siguranţă Nicuşor Dan (altfel un candidat mai mult decât onorabil) nu îşi aminteşte că în pieţele agroalimentare din anii 90 nu se găsea mai nimic şi că orice încercare de a fixa preţurile era urmată de o şi mai gravă penurie de produse, după cum el pare să ignore că proiectul de a ”stârpi mafia din pieţe” a fost de multe ori agitat, cu cinism, ca pură demagogie electorală în toate campaniile anilor 90.

Faptul că eliminarea intermediarilor înseamnă moartea comerţului ar trebui să fie învăţat încă din clasele mici.

În sfârşit, candidatul Nicuşor Dan pare să ignore că marginile Bucureştiului, de unde soseau odinioară zarzavaturile în pieţe, au devenit, prin presiuni nevăzute şi perseverente, terenuri intravilane şi că zona agricolă s-a îndepărtat mult de oraş.

"Adevăraţii” ţărani pe care mizează candidatul ”societăţii civile” au ajuns să vândă legume şi fructe de import pe marginea şoselelor, laolaltă cu câteva fire de morcov şi pătrunjel aduse, pentru alibi, din mica grădină din fundul curţii. Cu un certificat de producător obţinut aşa cum se obţin în România şi doctoratele, ”adevăraţii” ţărani cumpără marfă de la Metro şi o vând pe marginea drumului ca marfă autentic românească.

Cu siguranţă există o mare criză a produselor româneşti, dar problema este de altă natură. În fine Nicuşor Dan ignoră că pieţele mobile, duminicale, organizate şi până acum, pentru producătorii autentici, au preţuri la fel de mari, dacă nu mai mari, decât pieţele de rând, stăpânite de ”mafia” intermediarilor.

Concluzia este că asistăm la o criză mai profundă, căci nu doar finanţele sunt afectate, nu doar încrederea în investiţii pare să fi dat înapoi, ci şi ideile, care au suferit pe alocuri un regres de 20 de ani.