Icoană între icoane: noul Andy Warhol la Muzeul Bizantin şi Creştin din Atena

Strident, scuril şi chiar obscen - aşa îl ştim pe Andy Warhol, părintele curentului Pop Art. Dar iată că excentricul artist are şi o faţă necunoscută până acum publicului larg, aceea a unui om pios, care mergea zilnic la biserică, ancorat în universul religios al Bisericii catolice de rit bizantin. Directorul muzeului londonez National Portrait Gallery, Paul Moorhead, expert în opera lui Andy Warhol, explică:

"Imaginea noastră despre Andy Warhol este aceea a unui personaj depravat. În realitate el era foarte credincios. La New York, Andy Warhol mergea zilnic la biserică. Iar la Pittsburgh, a frecventat Biserica bizantină St. John Christonemon, unde a fost de altfel şi înmormântat. Familia Warhol avea acasă o icoană în faţa căreia micuţul Andy ţinea să se roage, împreună cu mama lui, în fiecare dimineaţă, înainte de a merge la şcoală".

Paul Moorhead a organizat acum la Atena o expoziţie neobişnuită şi chiar unică în ce priveşte prezentarea în cadrul Muzeului Bizantin şi Creştin, un muzeu de stat, conservator, care expune cu această ocazie pentru întâia oară artă modernă.

Fundalul bizantin a influenţat curentul Pop Art

Itinerariul pe care îl are de parcurs publicul este următorul: cine doreşte să vadă lucrările Pop Art, trebuie să străbată mai întâi cea mai însemnată colecţie de icoane greceşti, care cuprinde chipuri de sfinţi zugrăvite pe aur şi icoane vechi de o mie de ani ale Sfintei Fecioare lângă Iisus răstignit. Un contrast mai mare faţă de opera lui Warhol nici că se poate. Dar Andy Warhol a crescut sub privirea ocrotitoare a acestor icoane care au însemnat primul său contact cu universul artistic şi care, prin urmare, l-au influenţat profund.

"Andy Warhol s-a născut într-o familie bizantină. El a fost catolic, în ce priveşte confesiunea, şi bizantin-ortodox din punct de vedere al stilului artistic. Dacă îi privim operele ţinând seama de acest detaliu, observăm că portretele lui Warhol sunt adesea ca nişte icoane: portretele aurii ale lui Marylin, de pildă, dar şi modul de încadrare a personajelor sale".

Şi iată că într-adevăr, după lungul marş prin coridoarele muzeului bizantin de icoane, privitorul, ajuns în sfârşit în spaţiul consacrat lui Andy Warhol, descoperă ceva nou în opera artistului: un aer desprins parcă de pe chipurile sfinţilor bizantini.

Artistul însuşi a declarat odată: "Cine vrea să ştie totul despre mine, trebuie să privească doar suprafaţa picturilor şi filmelor mele, şi a mea - acesta sunt eu. În spatele suprafeţei nu se ascunde nimic".

Prima operă a lui Andy Warhol, un autoportret din 1957, înfăţişează o siluetă de aur. Această operă nu s-ar fi născut cu siguranţă nicicând în absenţa zestrei bizantine ortodoxe primite de acasă. Şi, în consecinţă, fără acest fundal bizantin probabil că întregul curent Pop Art ar fi arătat cu totul altfel.

Autori: Werner Bloch / Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Medana Weident