1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

I se spune pe nedrept Cancelarul Gazprom

Leszek Miller evocă sprijinul primit de Polonia din partea Germaniei, a cancelarului Gerhard Schröder, în timpul negocierilor de aderare.

default

Gerhard Schröder şi Leszek Miller în 2002

Se termină prieteniile politice odată cu retragerea din viaţa politică? S-a vorbit, pe vremuri, mult despre relaţia prietenească pe care o întreţineaţi cu fostul cancelar Gerhard Schröder. Cum mai este astăzi această relaţie?

Leszek Miller: Contactele se păstrează, dinamica lor este, de la sine înţeles, mai puţin intensă. În primii trei-patru ani de după ce a părăsit guvernarea, ne-am întâlnit destul de des. Între timp ne vedem mult mai rar - dar asta numai pentru că, între timp, el a abandonat politica iar eu sunt încă în miezul problemei. L-am invitat în Polonia să ţină prelegeri la conferinţe şi universităţi, de exemplu, despre nevoia reformei instituţionale la nivelul Uniunii Europene.

Mai e deranjat de acea scrisoare prin care opt state ale Uniunii Europene s-au plasat de partea SUA în conflictul din Irak?

Nu. De fapt, cred că zvonurile pe acest subiect au fost puţin cam exagerate. Vorbisem cu Schröder la telefon chiar a doua zi după semnarea acelei scrisori. Evident că nu a fost foarte încântat de existenţa documentului dar nu a făcut din el un capăt de ţară. Fusese, de fapt, răspunsul diplomatic la încercarea duoului franco-german de a da o anumită direcţie relaţiilor transatlantice, în contextul iminentei intervenţii militare în Irak. De atunci ne-am întâlnit de mai multe ori la el sau la mine acasă. Diferenţele de viziune în cazul irakian nu au influenţat negativ relaţiile noastre.

E, cumva, predecesorul Angelei Merkel pe nedrept judecat negativ în Polonia?

Gerahard Schröder este un politician deosebit şi are merite mari în dezvoltarea relaţiilor germano-polone. Fără angajamentul lui, ca şi al altui social-democrat, Günther Verheugen, în negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi fără presiunea exercitată de Schröder asupra altor cancelarii occidentale, drumul Poloniei către UE ar fi arătat altfel. Drumul nostru spre Vest trece prin Germania, în toate punctele de vedere; şi la nivelarea acestui drum au contribuit Schröder şi Verheugen. Cancelarul Schröder asvusese atunci o poziţie politică influentă în Europa. L-am invitat la aniversarea a 60 de ani de la comemorarea revoltei din ghettoul de la Varşovia. A venit, a depus o coroană şi a ţinut un discurs impresionant.

Conţinutul acelui discurs a fost istoric. Victimele revoltei nu fuseseră în nici un fel recompensate iar cancelarul avea să puncteze, atunci, pentru prima oară în istoria post-belică, acest adevăr.

Da. Nici foarte respectatul şi mult onoratul cancelar Helmut Kohl nu a fost preocupat de victimele muncii forţate, a făcut-o de abia succesorul lui. Rolul lui Schröder este deseori subestimat; prea des este caracterizat drept "cancelarul Gazprom". În orice caz, noi doi nu am avut discuţii în contradictoriu decât la tema Irak. Schröder, Chirac şi Putin au fost categoric împotrivă.

Credeţi, acum, că aveau dreptate?

Sunt sigur că Irakul fără Sadam Hussein este un loc mai bun decât Irakul cu Saddam.

Zilnic mor oameni. Şi milioane au părăsit ţara.

Da, e adevărat. Zilnic mor oameni, dar mureau şi pe vremea regimului Hussein, care nu s-a dat în lături de la a folosi arme chimice împotriva populaţiei kurde. Îmi amintesc de vizita mea în Irak, pe 11 noiembrie. Stăteam în faţa militarilor - şi nu erau doar polonezi; lângă mine era guvernatorul, un irakian, iar acesta a spus, atunci, că irakienii vor putea sărbători, într-o bună zi, asemeni polonezilor pe 11 noiembrie, ziua independenţei. Şi le-a mulţumit militarilor polonezi că, graţie prezenţei lor, poate să caute, în gropile comune din deşert, după rămăşiţele pământeşti ale rudelor ucise. Ne-a marcat, acest mesaj. Războiul nu este un lucru confortabil. Ne-am gândit mult, preşedintele Waśniewski şi cu mine, la ce înseamnă participarea Poloniei în Irak. Dar am considerat că e nevoie să fim prezenţi acolo. Nu doar pentru că aşa susţinea Consiliul de Securitate. Ne-am dorit să fim parte. Aveam de ales între tripartita anti-americană germano-francezo-rusă, sau să ne alăturăm Marii Britanii, Spaniei, Danemarciei şi Statelor Unite. În Parlament s-a votat cu unanimitate pentru intervenţie. Am stat, cândva, la un pahar de vin cu Schröder şi l-am întrebat de ce a acţionat Germania, atunci, astfel. Mi-a spus aşa: "Ştii, noi, germanii, am mărşăluit de prea multe ori; nu ar trebui să o mai facem".

Dar cum a fost cu gazoductul Nordstream?

Am aflat de la Putin, când am fost la Kremlin, că ruşii vor să folosească cel mai scurt drum pentru conducta de gaz către Germania. Şi au luat decizia pornind de la un refuz anterior exprimat de Polonia şi Ucraina. Guvernarea de la Varşovia refuzase în semn de solidaritate cu Ucraina. Şi astfel s-a născut ideea conductei prin Marea Baltică. I-a explicat lui Putin că proiectul nu e nici practic, nici rentabil. Dar a avut susţinere din Vest - din Germania, Olanda şi Marea Britanie. Şi nu doar susţinere ci şi fonduri.

Pe vremea guvernului Marcinkiewicz şi a ministrului adjunct de Externe Ryszard Sznepf existase un interes mult mai explicit pentru proiectul rusesc.

… şi Sznepf a fost imediat debarcat. Dar avusese dreptate. Nu se mai putea, însă, face mare lucru. Conducerea Nordstream s-a opus categoric şi a fost în schimb construită conducta prin Marea Baltică, fără ca noi să fim conectaţi. Nu am nici un fel de înţelegere pentru cei care, acasă, ne-au aruncat în această tragedie.

Fostul premier polonez Leszek Miller (2001-2004) este în prezent şeful social-democraţilor şi liderul grupului parlamentar în Sejmul de la Varşovia. Era prim ministru la 1 mai 2004, data la care Polonia a aderat la UE.