1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Hugo Chavez învins?

A pierdut Chavez cu adevărat? Aparent a fost învins înr-un plebiscit organizat chiar de el.

default

Spune-mi cu cine te-nsoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti. Hugo Chavez împreună cu prietenul său, preşedintele iranian Ahmadinedjad, un adevărat "model" de lider "democratic"

Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez a încasat prima sa înfrîngere electorală de 9 ani încoace. Autocraticul lider naţionalist-marxist de la Caracas, iniţiase un referendum care i-ar fi permis perpetuarea pe viaţă la cîrmă.

Odată acceptată iniţiativa supusă plebisicitului, s-ar fi ancorat în constituţia republicii latino-americane o formulă castristă a socialismului.

Potrivit oficialităţilor de la Caracas, referendumul s-a soldat cu un vot negativ. Propunerea şefului statului a fost respinsă de 51 la sută din electorat. În ce-l priveşte, Chavez şi-a recunoscut înfrîngerea.

Senzaţionala ştire a fost precedată de ore întregi de aşteptare tensionată. Abia la 1 noaptea, după numărarea a 90 la sută din sufragii s-a anunţat rezultatul final al plebiscitului.

Proiectul liderului naţionalist-marxist intitulat "constituţia socialistă" a eşuat aşadar în faţa voinţei electoratului venezuelean.

E primul scrutin pe care Hugo Chavez îl pierde în ultimii 9 ani. Şi e pentru întîia oară din 1992 că voluntarul lider se vede neovit să se recunoască bătut. Atunci, colonelul Chavez organizase un puci pentru care s-a văzut nevoit să preia răspunderea şi să petreacă doi ani după gratii.

Deşi eşuată, lovitura de stat pusese bazele popularităţii sale ulterioare. Încît nu e de mirare că, recunoscuîndu-şi înfrîngerea, autocratul de la Caracas s-a folosit de aceleaşi cuvinte pe care le rostise şi în 1992. „Azi n-am reuşit, dar vom lupta mai departe pentru construcţia socialismului. Propunerea pentru o nouă constituţie rămîne propunereea pe care o fac poporului venezuelean. Această propunere rămîne vie, nu e moartă”, a mai ţinut Chavez să afirme.

Fapt e că preşedintele mai are timp pînă în 2013, cînd îi expiră mandatul, să-şi impună programul. Care prevede ca legea fundamentală să-i dea posibilitatea să fie preşedinte pe viaţă.

Prefigurînd comentariile observatorilor internaţionali, Chavez a afirmat el însuşi că "marele cîştigător al acestui referendum e democraţia", că sistemul politic şi instituţiile venezuelene şi-ar fi "demonstrat credibilitatea".

In mod semnificativ, Chavez însuşi colaborase la elaborarea actualei constituţii, intrate în vigoare în 1999 şi combătute atunci, masiv, de opoziţia de centru-dreapta. Paradoxal, tocmai această opoziţie, în frunte cu studenţii a apărat-o cu maximă vigoare.

Rezultatul plebisicitului pare să dea ţării şansa de a aplana ura care opune stînga şi dreapta şi care a sfîşiat-o. Unii observatori, cel puţin, afirmă că Venezuelei i s-ar oferi acum posibilitatea de a-şi depăşi polarizarea şi antagonismele.

„Ţara are nevoie de un centru” – susţine bunăoară biograful lui Chavez, Alberto Barrera. In opinia sa, o parte a ţării crede că Chavez ar fi reîncarnarea (eliberatorului) Simon Bolivar, în timp ce partea celalaltă e de părere că este reîntruparea lui Hitler. Cîtă vreme nu va exista nimic între aceste două poziţii, nu va exista o bază de discuţii”. Potrivit lui Barrera, Chavez n-ar fi nici una nici alta, dar guvernul său ar fi făcut „lucruri importante”, politizînd sărăcia. Astfel încît săracii din Venezuela ar ştii „că sunt protagonişti ai societăţii şi că dispun de putere”.

Nu este exclus ca, în maniera altor autocraţi, Hugo Chavez să fi luat deliberat în calcul o înfrîngere, sperînd s-o poată folosi ca monedă de schimb şi trambulină de legimitare democratică a propriului său regim.

Dacă înfrîngerea sa e însă autentică, liderul de la Caracas a pierdut acest test electoral datorită faptului că o parte din tovarăşii săi de drum, între care partidul „Podemos”, l-au părăsit.

Însuşi ministrul apărării, Raul Baduel, un prieten şi companion vechi al preşedintelui s-a despărţit de Chavez, calificîndu-i proiectul drept lovitură de stat.

Şi la dreapta spectrului politic au început să apară alternative, în special printre studenţi. Rămîne de văzut cît de mult vor reuşi ei să mobilizeze societatea întru apărarea ideii de democraţie.