Homo homini lupus

Ochelarii pe care mama a dorit să-i predea fiicei pentru câteva momente, dar pe care nu i-a mai folosit niciodată pentru că a fost asasinată în camerele de gazare, amintesc azi de una din milioanele de victime fără nume ale exterminării evreilor europeni. La memorialul Yad Vashem, însemnând, în ebraică, "Mâna şi numele", (o invocarea promisiunii divine conţinute în Cartea proorocului Isaia, prin al cărui glas Dumnezeu făgăduieşte crearea unui loc destinat memoriei numelor celor care binemerită) s-a încercat să li se redea numele şi chipul multora dintre cei ucişi de nazişti doar pentru că aparţineau poporului şi credinţei evreieşti.

„Oroarea persistă” titrează azi cotidianul berlinez Die Welt reproducând o imagine din sala fotografiilor, spre a ilustra încercarea noului muzeu inaugurat la Ierusalim de a reindividualiza destinele celor 6 milioane de copii, femei şi bărbaţi evrei omorâţi sistematic, birocratic şi industrial.

„Noi accente ale memoriei”, evidenţiază în acelaşi context cotidianul de dreapta german Frankfurter Allgemeine Zeitung Frankfurter Allgemeine Zeitung. Ziarul semnaleaza prezenţa la inaugurarea memorialului a "liderilor de stat şi de guvern şi demnitarilor din 40 de state", printre care premierul României. După ce a străbătut muzeul şeful diplomaţiei germane, "Joschka Fischer", notează cotidianul, "s-a arătat mişcat şi a reliefat responsabilitatea morală şi istorică a Germaniei pentru Shoa", (echivalentul ebraic al Holocaustului, desemnând exterminarea de către nazişti a evreilor europeni). Fischer a ţinut să evoce "importanţa dreptului la existenţă a Israelului, ca şi a dreptului locuitorilor săi de a trăi în pace". Frankfurter Allgemeine Zeitung se opreşte între altele asupra diferenţelor dintre muzeul inaugurat ieri de Yad Vashem şi cele două precedente, din Israel, precum şi celelalte circa 250 de memoriale ale Holocaustului din întreaga lume. „Primul, creat în statul evreu în 1957 accentuase voinţa supravieţuitorilor evrei” (de a depăşi oroarea exterminării), „cel de-al doilea profilul criminalilor, în vreme ce ultimul scoate în evidenţă Israelul, ca unicul loc în care evreii pot trăi în siguranţă”. Spre deosebire de celelalte muzee, inclusiv cele evreieşti americane, Yad Vashem doreşte să rămână centrul internaţional pentru cercetarea Holocaustului, şi, potrivit ziarului din Frankfurt, "numărul demnitarilor, în frunte cu liderul ONU, Kofi Annan, participanţi la inaugurarea muzeului, demonstrează că i se recunoaşte acest rol”.

Unele ziare consemnează cuvintele rostite cu prilejul inaugurării muzeului de către laureatul premiului Nobel, Elie Wiesel. Evreul româno-american, supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz a evocat necesitatea memoriei şi învăţării, întru edificarea unei lumi mai bune.

Şi Neue Zuercher Zeitung abordează inaugurarea noului muzeu israelian al Holocaustului. Acelaşi ziar semnalează încercarea extremei drepte româneşti de a se apropia de mişcarea populară europeană. Cotidianul din Zuerich relevă că în România „Vadim Tudor a ordonat schimbarea etichetei partidului său ultranaţionalist” afirmând că e vorba „de o modificare strategică”, menită să poleieze imaginea formaţiunii şi să-i confere identitatea unei grupări creştine conservatoare. In mod evident, corespondentul din Zagreb al cotidianului elveţian, care taxează drept grotesc "modul în care C.V.Tudor a încercat în trecut să se dezbare de faima sa de antisemit" nu prea crede că odată cu transferul la vârf şi rebotezarea PRM s-ar fi produs o schimbare autentică. Altfel spus, articolul sugerează cititorului că lupul îşi mai schimbă părul, dar năravul ba. Simultan, Sueddeutsche Zeitung din Muenchen se ocupă de galopantul declin al extremei drepte austriece, antisemite, şovine şi xenofobe, ridicate cândva spre culmile puterii de Joerg Haider.

In răstimp Frankfurter Allgemiene Zeitung semnalează perpetuarea antiamericanismului în interiorul unui segment important al electoratului germani şi semnificaţiile politice ale acestui fenomen.

Die Welt publică, sub semnătura lui Walter Laqueur, un interesant articol amintind că, în ciuda triumfului neoconservator american, al mişcării pentru democraţie amorsate în lumea arabă şi musulmană, „islamul înseamnă supunere”. Populismul religios şi ultranaţionalist şi potenţialul său agresiv, prodictatorial se perpetuează în lumea arabă şi musulmană, avertizează autorul, subliniind că schimbările profunde „vor trebui să se producă din interiorul acestei lumi”, că „situaţia nu e totuşi disperată”, dar că redresarea ei va reclama timp îndelungat.

In fine, ziarele germane abordează pe larg discursul tranşant al preşedintelui Germaniei Horst Koehler, care a cerut să se aloce prioritate absolută creării de locuri de muncă în Republica Federală. Comentatorii de stânga critică mai mult sau mai puţin virulent neoliberalismul economic al discursului prezidenţial, precum şi imixtiunea unui şef de stat cu prerogative limitate, reprezentative în treburile executivului, în timp ce analiştii conservatori elogiază programatica alocuţiune prezidenţială.