Hoţii, obrăznicii

În măsura în care, într-un stat de drept şi democratic toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a preceptelor morale, acest verdict rămâne valabil indiferent dacă furtul l-a comis un om de rând, un aristocrat, sau un aristocrat ministru.

Universitatea din Bayreuth n-a stabilit încă în ce măsură împrumuturile masive de texte de la alţi autori, de care s-a servit baronul Karl Theodor zu Guttenberg, demnitarul creştin social devenit ministru german al apărării, spre a-şi alcătui teza de doctorat, constituie sau nu un plagiat.

Dar tentativa cancelarului Angela Merkel de a se conforma popularităţii prezentabilului ei ministru pentru a-l menţine în funcţie în ciuda faptei sale, în ideea că zu Guttenberg e competent ca deţinător al portofoliului său şi că nu a fost cooptat în cabinet în calitate de om de ştiinţă, a dat greş. Marţi, editorialul ziarului Frankfurter Allgemeine Zeitung reliefa motivul pentru care Merkel a eşuat jalnic: pentru că mulţi conservatori germani s-au revoltat.

Citim în continuare despre şefa executivului german: "Ea s-a auto-manevrat astfel, încât a ajuns într-o poziţie din care n-a mai putut ieşi câştigătoare. Orice decizie ar fi adoptat i-ar supărat fie pe susţinătorii ministrului, cei pentru care Guttenberg e cel mai mare politician în viaţă, fie cealaltă jumătate a Germaniei: cea care crede că valorile sunt mai importante decât figurile eroice".

În rest, marile ziare occidentale abordează în continuare, pe larg, nu doar premiile Oscar şi personalităţile unor Natalie Portman şi Colin Firth ci şi teme alarmante. Intens analizată continuă să fie situaţia din lumea arabă şi islamică şi mai cu seamă încercările regimului de la Tripoli de a se menţine la putere prin recursul la masacre. Süddeutsche Zeitung semnalează că Gaddafi a pierdut controlul asupra câmpurilor de petrol ale ţării.

Spaţii ample ocupă, concomitent, chestiunea integrării în vest a imigranţilor musulmani. În acest context, ziarele germane sunt pline până la refuz de critici la adresa obrăzniciilor din discursul rostit în Germania, în faţa conaţionalilor săi emigraţi, de premierul islamist al Turciei, Erdogan. Liderul de la Ankara şi-a permis între altele să dea sfaturi compatrioţilor său din Germania, privind limba pe care copiiii s-o înveţe mai întâi de la mamele lor.

Cuvântarea lui, titrează cotidianul berlinez Die Welt, „i-a înfuriat pe oamenii politici germani". Erdogan "a încercat să unească grupul turcilor din Germania, invocând crescânda xenofobie. Or, cu cât e mai groaznică prezumtiva turcofobie acuzată de premier, cu atât mai eficientă e retorica sa şi cu atât mai redusă va fi dorinţa - virtual inexistentă a turcilor imigraţi - de a se integra", mai crede acelaşi ziar.

Die Welt respinge totodată opinia exprimată de premierul turc, potrivit căreia asimilarea ar constitui o "crimă împotriva umanităţii".

„Dacă a fost cumva menită să fie un aport la integrarea turcilor în Germania, această contribuţie a eşuat lamentabil", scrie şi Schweriner Zeitung în timp ce Berliner Zeitung îl condamnă pe liderul islamist de la Ankara pentru încercările sale de a tutela Germania, pentru colectivismul său şi pentru lipsa de înţelegere a individualismului societăţilor deschise din Apus, de care dă dovadă premierul turc.

Degetul pe rană îl pune un ziar de stânga. Frankfurter Rundschau scoate în evidenţă „percepţia selectivă a realităţii", de care suferă Erdogan. Care a declarat că "nimeni n-are voie să ignore drepturile minorităţilor. Kurzii din Turcia se vor întreba de ce această constatare nu e valabilă şi pentru drepturile lor. Toţi au dreptul să-şi exercite credinţa (a mai spus premierul turc). Creştinii din Turcia se vor întreba de ce ei nu."

În ziar mai citim: "Erdogan crede că-şi poate permite aceste contradicţii. Turcia e tot mai sigură pe ea şi nu-şi mai pleacă grumazul ci plusează în faţa europenilor. Turcia se sprijină pe noua ei putere economică şi merge tot mai apăsat pe drumul ei propriu. Un drum care nu pare defel să ducă spre UE."

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder