Hiperaciditatea

O stare prelungită de oboseală, uneori pînă la epuizare, poate fi semnul unor deficienţe sau maladii de natură foarte diferită. Este ştiut că lipsa de vitamine, de fier sau alte minerale, schimbările de vreme sau lipsa luminii dătătoare de energie pot avea drept consecinţă o stare de oboseală. Dar şi apneea ce însoţeşte sforăitul din timpul somnului duce la o epuizare în timpul zilei. Mai puţin cunoscut este faptul că şi o sinuzită cronică este însoţită de oboseală sau că, la femei, o epuizare de durată poate anunţa un infarct miocardic. Dar oboseala mai poate avea o cauză cît se poate de neaşteptată.

"Ploaia acidă a făcut vîlvă în urmă cu cîţiva ani, omul acid va face în viitor". Afirmaţia îi aparţine publicistului Norbert Treutwein, autorul cărţii "Hiperaciditate - bolnav fără motiv", susţinător al teoriei după care, datorită unei hiperacidităţi cronice, omul nu numai că este lipsit de vlagă şi morocănos, dar îşi distruge cu totul sănătatea. Autorul crede că migrenele şi reumatismul, cancerul, infarctul miocardic şi diabetul, psihozele şi nevrozele sunt întotdeauna însoţite de o aciditate crescută.

Este în acest expozeu o oarecare exagerare. După cum precizează Societatea Germană pentru Nutriţie, la orice adult sănătos sunt în funcţie mecanisme de reglare, care stabilesc un echilibru între conţinutul acid şi cel bazic din organism. La pacienţii cu acidoză - creşterea acidităţii şi reducerea rezervei alcaline din sînge - este vorba într-adevăr de o stare patologică. Pe baza valorii pH se poate stabili cît de acid sau cît de bazic este sîngele, dar şi urina. Pe o scală de la 1 pînă la 14, punctul de neutralitate se află la 7. Sîngele nostru are valori pH de 7,35 pînă la 7,45, este aşadar uşor bazic. Valorile din urină pot oscila între 4 la oamenii foarte bolnavi şi 8 la sugari. Această ultimă valoare este semn de sănătate. În general, starea de boală este asociată cu acizii, starea de sănătate cu bazele, şi anume cu substanţe minerale şi elemente trasor. Dat fiind că rinichii contribuie la eliminarea acizilor, la oamenii mai în vîrstă, la care funcţia renală începe să fie îngrădită, hiperaciditatea este o problemă serioasă. Îmbătrînirea - se mai spune - nu este nimic altceva decît intoxicarea continuă cu depunerile acide, pe care organismul nu mai reuşeşte să le neutralizeze.

Echilibrul între rezervele de acizi şi de baze din corp depinde de modul nostru de viaţă. Stressul, lipsa de mişcare, o alimentaţie greşită, fumatul, consumul de alcool şi de cafea cresc aciditatea din organism. Consecinţele caracteristice ale unei hiperacidităţi de durată sunt tulburări digestive, slăbirea sistemului imunitar, afectări ale coloanei vertebrale, gută, reumatism sau sclerozări ale arterelor. Cu hiperaciditate sunt puse în legătură şi perturbări vegetative, cum ar fi migrenele.

Pentru a nu se ajunge la pragul de la care hiperaciditatea devine un factor extrem de nociv pentru organism, pot fi luate o serie de măsuri preventive. Se înţelege că rolul esenţial în asigurarea echilibrului revine unei alimentaţii sănătoase. Pentru fiecare aliment luat în parte există o proporţie diferită de componente cu efect acid şi cu efect bazic. Sunt cunoscute însă grupele de alimente care acţionează într-un sens sau altul.

Hiperaciditate provoacă mai cu seamă carnea, inclusiv mezelurile, şi dulciurile. Dar şi ouăle, brînza, produsele făinoase şi, fireşte, alcoolul şi cafeaua. Efect acid slab au brînza de vaci, smîntîna, pîinea integrală şi familia nucilor. Efect bazic slab au laptele, fructele uscate, ciupercile şi leguminoasele în păstaie. Alimentele care conţin multe minerale bazice sunt salatele, fructele şi legumele, mai cu seamă ceapa, cartofii, morcovii.

Uneori se mai vorbeşte de o grupă - produsele acre, printre care oţetul. Acestea acţionează în ultimă instanţă bazic. Trebuie reţinut faptul că, dacă un copil sau un om tînăr poate mînca fără restricţii carne şi chiar dulciuri, organismul reuşind să stabilească echilibrul, odată cu înaintarea în vîrstă, consumul lor trebuie tot mai mult redus. Benefică pentru eliminarea surplusului de aciditate este transpiraţia, de exemplu în sauna. Sunt de asemeni recomandate înotul şi mersul pe bicicletă.