1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Herta Müller: Cealaltă faţă a lui Oskar Pastior mă amărăşte

După dezvăluirea unor noi reproşuri la adresa lui Oskar Pastior (1927-2006) referitoare la colaborarea sa cu securitatea, vechea sa prietenă şi colegă Herta Müller şi-a exprimat amărăciunea, într-un interviu dpa.

default

Herta Müller

Relatările fostului redactor literar, scriitorul Dieter Schlesak, originar din România, potrivit cărora Oskar Pastior ar fi furnizat informaţii securităţii în anii '60 despre colegii săi, i-a modificat imaginea pe care a avut-o despre Pastior, a declarat laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Müller, într-un interviu acordat în exclusivitate agenţiei germane de presă dpa.

dpa: Cum aţi reacţionat la noile reproşuri aduse vechiului Dumneavoastră prieten Oskar Pastior?

He rta Müller: Sunt îngrozită. Sentimentelor trebuie să le dau singură de capăt, problema principală o constituie faptele. Noile dezvăluiri au modificat imaginea mea despre Oskar Pastior. S-a terminat de-acum cu nevinovăţia. Nu-i voi mai putea lua apărarea şi va trebui să orînduiesc corespunzător noile fapte.

dpa: V-au surprins dezvăluirile făcute de Dieter Schlesak ?

H. M.: Da, fiindcă pînă acum nu au fost descoperite rapoarte în arhivele CNSAS de la Bucureşti. Am crezut pînă acum că, la fel ca alţi mii de colaboratori neoficiali ai securităţii care în anii '50 şi '60 au stat sub presiunea ameninţărilor cu închisoarea, a încercat şi el să scape din laţ printr-un angajament de colaborare. Îl semnau dar nu dădeau nici un fel de rapoarte. Astfel de cazuri au existat cu miile în acea vreme. Această percepţie s-a dovedit a fi fost falsă. Consider de-acum drept plauzibilă existenţa unor noi rapoarte ale lui Oskar Pastior.

dpa: Cazul Pastior rămîne totuşi unul tragic…

H. M.: Este istoria unui om căruia dintr-un lagăr de muncă sovietic i s-a dat drumul în ne-libertate. Era prizonierul unui şpagat între homosexualitatea sa şi posiblitatea securităţii de a-l şantaja din cauza celor şapte poezii pe care le-a scris despre viaţa din lagăr. Ele i-au fost fatale, trecînd drept „ instigare anti-sovietică”.

dpa: Romanul Dumneavoastră „Atemschaukel”(Leagănul respiraţiei n.n.) se bazează pe destinul lui Pastior. Aţi scrie astăzi altfel această carte după aflarea acestor noi informaţii?

H. M.: ”Atemschaukel” se bazează primordial, dar nu numai, pe amintirile lui Pastior despre lagăr. Am simţit nevoia să scriu această carte, am făcut cercetări prealabile şi am stat de vorbă şi cu alte persoane. Nu aş fi ajuns nicicum să conlucrez cu Oskar Pastior dacă aş fi ştiut că a fost încurcat cu securitatea. De-a lungul a trei ani am lucrat cu el la această carte pe care intenţionam chiar s-o semnăm amîndoi ca autori. Am vorbit mult despre copilăria sa, de dinaintea deportării în lagăr, dar nici un cuvînt despre perioada de după.

dpa: Nu a făcut Pastior nici o aluzie la colaborarea sa cu securitatea?

H. M.: Din parte-i nu a existat nici un indiciu referitor la acest capitol al vieţii sale. Am acum impresia că astfel Pastior şi-a încheiat socotelile. Documentele din arhiva de la Bucureşti nu erau la acea vreme accesibile. După ce a ajuns în occident, Pastior s-a „confesat întru totul” Oficiului federal pentru apărarea constituţiei, CIA şi serviciilor britanice de informaţii, cum stă scris pe un bileţel pe care l-am găsit în locuinţa lui, după ce el murit. Oficiul federal pentru apărarea constituţiei a declarat că nu mai este în posesia documentelor din acea perioadă. Poate că declaraţia pe care el a făcut-o atunci să mai existe la forţele aliate.

dpa: Dieter Schlesak a sugerat că Pastior ar putea fi făcut răspunzător pentru moartea poetului transilvan Georg Hoprich, care a fost arestat şi care s-a sinucis în 1969.

H. M.: Este o supoziţie făcută doar din auzite, neatestată pînă acum de nici un document şi mi se pare iresponsabil din partea lui Schlesak să formuleze reproşuri atît de grave pornind de la nişte afirmaţii nedovedite. Fiindcă „Stein Otto”, cum suna numele conspirativ dat lui Oskar Pastior, nici nu exista în 1961, cînd Hoprich a fost arestat. Ar fi îngrozitor dacă totuşi se va dovedi ca fiind adevărat că Pastior l-a spionat pe Hoprich şi după eliberarea acestuia din închisoare. Pînă la ora actuală nu a fost găsit decît dosarul Hoprich de la tribunal, în care „Stein Otto” nu figurează. Dosarul de securitate nu a fost găsit încă.

dpa: Ce consecinţe au acum pentru Dumneavoastră personal aceste dezvăluiri?

H. M.: Oskar Pastior există de două ori. Abia acum învăţ să-l cunosc pe cel de-al doilea. Şi acest fapt mă amărăşte. Plec de la premiza că noi, cei de la Fundaţia Pastior, la următoarea noastră întrunire, vom încredinţa unei grupe de cercetători investigarea întregului anturaj al lui Pastior. Pornind de la exemplul său, trebuie să ne facem de-acum înainte o datorie din elucidarea „relaţiilor” scriitorilor cu serviciile secrete în timpul dictaturii. Aşa ceva nu se poate însă duce la capăt de azi pe mîine. Opinia publică trebuie să aibă răbdare. Pentru aşa ceva este nevoie de timp.

Autor: Esteban Engel/DPA
Traducător: Rodica Binder /DW
Redactor: Robert Schwartz/DW