Haiti: eternizarea provizoratului

Mai bine de 60% dintre imobilele capitalei Port-au-Prince - inclusiv palatul prezidenţial - fuseseră doborâte de mişcarea seismică. Pe coastă, în oraşul Leogane, situaţia era şi mai dramatică. Peste un milion şi jumătate de haitieni rămăseseră fără acoperiş iar autorităţile erau complet depăşite de dimensiunile tragediei.

Câmpurile lui Marte, piaţa din inima capitalei, reprezintă, la un an de la dezastrul din 12 ianuarie 2010, simbolul acestei prelungite neputinţi. Aproape totul arată la fel ca-n seara seismului. Inclusiv palatul prezidenţial. În spaţiul flancat cu nămeţi de moloz se află o imensă tabără de sinistraţi - corturi şi toalete din plastic.

Un alt simbol al acestui din urmă an haitian sunt maşinile de teren ale organizaţiilor umanitare internaţionale. Circulă, în relanti, pe străzile capitalei. Cu 12.000 de căşti albastre şi poliţişti sub mandat ONU şi cu fluxul continuu de voluntari, Port-au-Prince a devenit un oraş realmente cosmopolit. Unul dintre străini este Nigel Fisher, coordonatorul asistenţei umanitare livrate de Naţiunile Unite: "Primul val de asistenţă de urgenţă a fost eficient. Într-un sfert de an am reuşit să adunăm în tabere 1,5 milioane de sinistraţi. Aveau, acolo, apă curentă, medicamente şi latrine. Şi printre succese putem număra şi faptul că nu au existat revolte".

Asta la nivelul primului ajutor. Căci reconstrucţia a întârziat să pornească - şi continuă să întârzie. Un milion de haitieni trăiesc şi astăzi în locuinţe improvizate, în campusuri. Mare parte dintre clădirile dărâmate zac în continuare în ruină. Condiţiile de igienă sunt dezastruase - munţi de gunoaie şi miros de urină, cadru ideal pentru răspândirea holerei, boală care a afectat 150.000 de haitieni şi a ucis, chiar, 3500. Asistenţa internaţională este doar o îngemănare de petice. Lipseşte un plan şi o coordonare. Poate că sunt chiar prea multe organizaţii umanitare. Pe de altă parte, străinii prezenţi acolo reclamă haosul politic şi corupţia locală. În vremea aceasta, oamenii din Câmpurile lui Marte îşi pot imagina că luni de zile, poate chiar ani buni, vor mai trăi acolo, în tabăra aceea improvizată în imediata apropiere a grămezii de moloz care, altădată, era palatul prezidenţial din Port-au-Prince.

Autor: Martin Polansky (Port-au-Prince) / Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident