Haina îl face pe om

Au existat indicaţii cum se face un nod la cravată, iar femeilor li s-a cerut să poarte ciorapi de mătase şi lenjerie de corp de culoarea pielii. Până la urmă ideea nu e chiar atât de rea, mai ales că anumite profesii impun o anumită ţinută.

Dacă Angela Merkel nu-şi face treaba bine este criticată. Dacă nu-i stă părul bine, tot de critici are parte. În schimb, barba încâlcită a social-democratului Wolfgang Thierse nu deranjează pe nimeni chiar dacă este vicepreşedinte al Bundestag-ului.

“Cred că din partea femeilor se aşteaptă mai multă etichetă. Despre femei se discută mai mult: ce coafură au, ce fel de costume poartă şi cum arată, în general. Nu ţine neapărat de faptul că le pretindem un aspect mai serios, ci de faptul că din partea reprezentantelor sexului frumos aşteptăm feminitate"

, spune Josefine Paul.

Josefine Paul are 28 de ani şi este deputat în Parlamentul regional al landului Renania de Nord-Westfalia. În timpul liber poartă blugi şi tricouri. Cariera în politică i-a adus şi un nou stil vestimentar: bluze, sacouri, fuste sau pantaloni din stofă - un fel de “uniformă” la locul de muncă. Tatuajul şi piercing-ul nu sunt la vedere. În unele domenii codul vestimentar a dispărut, în altele a rămas neschimbat pentru că este practic sau pentru că este necesar – cum ar fi boneta pe care o poartă bucătarul.

Nu există o a doua şansă pentru a face o primă impresie

"Aspectul exterior poate lăsa o impresie bună sau nu. De aceea, o uniformă îţi conferă siguranţă. Nu trebuie să-ţi mai faci griji în legătură cu ce e bine şi ce nu”, spune Gabriele Krischel, expert în codul bunelor maniere.

Haina îl face pe om având în vedere că aspectul exterior este factorul principal în obţinerea unei prime impresii bune: "Se spune că impresia lăsată în primele 30 de minute nu mai poate fi schimbată niciodată. Dacă în faţa mea se găseşte un funcţionar cu aspect neîngrijit îi pun la îndoială capacitatea profesională. Are la dispoziţie o jumătate de oră ca să-mi demonstreze contrariul”, adaugă Gabriele Krischel.

Dar nimeni nu are atâta timp la dispoziţie şi mai ales angajaţii băncilor ştiu lucrul acesta. De exemplu, Dieter Doetsch:

"O bancă dorea să atragă şi clientela tânără, aşa că a făcut un test: la oficiul amplasat la intrarea în instituţie a pus numai tineri în blugi şi cămaşă. Clienţii au trecut pur şi simplu pe lângă ei pentru că nu i-au luat în serios”

, afirmă Doetsch.

Prin urmare, constată Gabriele Krischel, tot mai multe bănci optează pentru uniformă rămânând să se concentreze numai pe comportamentul angajaţilor în relaţia cu clienţii.

Autori: Marlis Schaum, Claudia Ştefan
Redactor: Medana Weident