Guvernul se angajează să stopeze “migraţia” romilor

Emisarul guvernului francez a găsit la Bucureşti parteneri care au vorbit aceeaşi limbă şi la propriu şi la figurat. Ministrul de Externe al României, Teodor Banconschi, pînă mai ieri ambasador la Paris, a prezentat problematica romilor în termeni aproape identici cu cei ai Franţei. Dacă în 2009 guvernul Italiei reclama lipsa de empatie a oficialităţilor româneşti, francezii nu au avut acum de ce să se plîngă. „Avem, a admis Teodor Baconschi, nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sînul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rîndul comunităţilor cetăţenilor români de etnie roma“. În consecinţă cele două părţi au convenit să pună urgent în funcţiune un grup de lucru mixt dedicat „incluziunii sociale şi gestiunii fluxurilor de migraţie”.

Prim-ministrul Emil Boc a manifestat, dacă nu aceeaşi fină înţelegere a situaţiei, măcar aceeaşi promtitudine faţă de solicitările franceze. El a declarat că discuţiile au fost „foarte directe” şi că guvernul României va manifesta „toleranţa zero” faţă de reţelele criminale care încurajează romii să se deplaseze clandestin în Franţa.

Ce-i drept primul ministru a părut să manifeste un zel exagerat. În primul rînd romii nu pleacă niciodată clandestin în Franţa –e o ciudată mistificare –, ei pleacă pur şi simplu legal în virtutea dreptului la liberă circulaţie. Iar dacă este o problemă – pe care nimeni în UE nu pare dispus să o înfrunte – ea constă în decalajul enorm dintre aştepările Vestului şi realitatea societăţilor estice.

În al doilea rînd faptul romii ar fi încurajaţi să plece de anumite reţele criminale este o generalizare abuzivă. În definitiv nu femeile obligate să se prostitueze reprezintă cea mai mare problemă, ci aceia care aleg voluntar Franţa sau alte ţări vestice. Probabil însă că aceste declaratii sînt de natură să justifice stilul măsurilor pe care Guvernul României intenţionează să le ia ca să vină în întîmpinarea Franţei.

În mod oficial, Primul ministru a anunţat trei decizii: 1. crearea unui departament pentru integrarea romilor aflat în subordinea ministrului Muncii şi al Primului Ministru; 2. trimiterea de poliţişti şi magistraţi români în Franţa pentru a ajuta la anihilarea traficului de fiinţe umane; 3. crearea unei „politici de cooperare” pentru „mobilizarea fondurilor europene în scopul reintegrării comunităţii rome”.

Scopul acestor măsuri ar fi acela de a garanta că romii expulzaţi nu se vor mai întoarce niciodată în Franţa. Cu cîteva luni în urmă Pierre Lellouche spunea că „ar trebui să se facă ceva pentru a pune capăt acestui trafic. Libertatea de circulaţie în sînul Uniunii Europene nu poate fi folosită ca alibi pentru acest dute-vino fără sfîrşit!”.

La Bucureşti tonul declaraţiilor publice a fost ceva mai atenuat, dar în spatele uşilor închise discuţiile „foarte directe“ pe care le-a evocat prim-ministrul Emil Boc au fost, cu siguranţă, asemănătoare.

Pierre Lellouche a expus însă şi la Bucureşti dimensiunea problemei: în jur de 30 000 de români de etnie romă aflaţi în situaţii cu totul precare şi dintre care o mare parte sînt copii singuri. Anul trecut 8000 dintre aceştia au fost expulzaţi, cu un bilet de avion, 300 Euro de adult şi 100 Euro de copil, dar peste trei sferturi s-au întors în Franţa. În consecinţă, Parisul solicită guvernului de la Bucureşti să ia măsuri menite să-i „fixeze“ pe romi în România.

„Vrem, mai spunea Pierre Lellouche înainte de sosirea la Bucureşti, să abordăm această problemă în mod uman şi inteligent“. Rămîne să vedem care este sensul acestor calificative.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu