1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Guvernul rezistă și președintele își anunță condițiile

Moțiunea contra guvernului a fost respinsă și primul ministru Sorin Grindeanu a făcut o declarație de rezistență, anunțând că intenționează să-și continue mandatul.

A fost ziua partidelor mici. A lui Kelemen Hunor, președintele UDMR, și a lui Traian Băsescu, președintele PMP. Fiecare a vorbit însă în numele unei bogate istorii politice personale sau de partid.

Primul a mutat, strategic, tema discuției într-un plan mai general: ”Nu soarta guvernului Grindeanu ne preocupă, a spus Kelemen Hunor, ci alta e dilema noastră: Există în România o separație reală a puterilor în stat sau este o simplă ficțiune?” La prima vedere a părut un truc ca să evite o poziție clară despre demiterea guvernului, dar s-a văzut mai apoi că a fost mai mult decât atât. Președintele UDMR a folosit prilejul pentru a face un rechizitoriu sever al funcționării democrației românești: ”separația puterilor e o glumă proastă”, ”deciziile politice majore nu mai sunt luate de cei aleși”, ”legile nu se pun în aplicare”. ”E din ce în ce mai greu să spui că în România ar exista un stat de drept, dar nu din 31 inauarie 2017, ci de foarte multă vreme”. Și apoi a continuat: ”Statutul minorităților naționale nu se pune în practică”; ”proprietățile bisericilor se renaționalizează”; ”se deschid dosare pe temeiul interceptărilor SRI, în pofida unei decizii a Curții Constituționale”. Iar în final: ”Guvernarea e o iluzie, o formalitate, parlamentul nu legiferează, totul rămâne o formă fără fond”. Și bineînțeles concluzia bine premeditată: În aceste condiții, ”ce se va întâmpla cu guvernul Grindeanu nu mai prezintă o importanță deosebită”.

Nu a scăpat nimănui preocuparea liderului UDMR de a evita o luare de poziție tranșantă și de a-și conserva locul în cadrul majorității criticând în același timp și politicile antimaghiare tradiționale ale PSD, dar până la urmă, pe lângă gravitatea faptelor enunțate, subterfugiul acesta  a părut ceva secundar. Kelemen Hunor nu a omis nici subiectul protocolului de colaborare SRI-DNA și presiunea pe care dispozitivul acesta de anchetă îl va fi exercitat asupra justiției. Președintele senatului Călin Popescu Tăriceanu va evoca și el ”corupția instituțiilor de forță” cu trimitere la generalul Coldea și toți ceilalți implicați în scandal, dar Kelemen Hunor a reușit să prindă totul într-o imagine cuprinzătoare, propunând un moratoriu, un punct zero de la care democrația să fie repusă în mișcare. Ideea formelor fără fond, o temă centrală a istoriei și modernizării românești a fost, în orice caz, bine găsită.

Traian Băsescu a avut și el strategia lui de circumstanță: a vorbit într-un sens complet opus opoziției (PNL și USR) acuzând-o aluziv de ”demagogie”, dar a anunțat că votează totuși contra guvernului care s-ar fi dovedit cu totul incapabil să explice de ce modificarea art. 297 privitor la abuzul în serviciu era necesară! Evident, Traian Băsescu nu a fost niciodată lipsit de curaj. Într-o expunere tehnică el a încercat să arate cu trimitere la convențiile ONU și la recomandările Comisiei de la Veneția că modificarea adoptată de guvern a fost, în linii mari, justificată. ”Art 297, referitor la abuzul în serviciu - a spus fostul președinte - poate deveni un instrument de punere sub control a oamenilor politici. Să fim atenți și să ne apărăm libertatea noastră de a face politică”.  O erezie, de bună seamă, în ambianța inflamată a manifestațiilor de stradă.

Kelemen Hunor și grupul UDMR s-au abținut de la vot, ceea ce ar reveni mai curând cu un vot în favoarea guvernului. Traian Băsescu a votat contra guvernului, dar în esență au spus același lucru. Trecând peste detalii, oameni cu perspective politice diferite și care și-au păstrat o vădită autonomie de gândire, au atras atenția asupra abuzurilor din spatele scenei, care riscă să fie trecute cu vederea din cauza unor abuzuri din avanscenă.

Aceste opinii care merg astăzi contra curentului nu pot fi ignorate. Suntem pe deplin conștienți de gradul de inflamare a vieții publice și de polarizarea fără precedent a opiniilor, dar tocmai de aceea credem că e necesară o privire mai lucidă asupra politicii românești, una care să nu simplifice adevărul.

Dincoace de această dezbatere, moțiunea fost respinsă. Ca răspuns la ultimatumul dat marți de președintele Iohannis, prim-ministrul Sorin Grindeanu a anunțat că e hotărât să reziste, promițând în schimb să asume o mai mare independență de judecată: ”Nu voi mai accepta nicio inițiativă de acest gen în guvern”. Și a extins apoi angajamentele: "Vă promit că de azi acest guvern va fi unul al dialogului și consultărilor publice!”. O promisiune riscantă, care se va putea întoarce foarte repede împotriva lui.

Președinta PNL, Raluca Turcan, a fost în schimb tăioasă și neiertătoare, dar de reținut e mai ales ținta pe care au precizat-o liberalii și (implicit) președintele Iohannis. În cursul discursului său, Raluca Turcan a pronunțat de cel puțin 7 ori, într-o serie bine studiată, numele lui Dragnea, Tăriceanu și Grindeanu, ”trei oameni cu înclinații dovedite către abuz”. E clar așadar că aceasta ar fi pretenția completă a președintelui Iohannis, demiterea celor trei demnitari și, practic, decapitarea totală a actualei guvernări.