Guvernul propune legalizarea pornografiei

Guvernul a trimis recent la Parlament un proiect de lege privind reglementarea activităţilor pronografice care a stârnit protestele unui întreg colectiv profesoral de la Facultatea de filozofie a Universităţii din Bucureşti. Membrii „Centrului de Cercetare în Etică Aplicată” au denunţat cu multă energie această iniţiativă, considerând că are „un caracter autoritar şi antidemocratic”.

Mai mult, în acest apel, redactat pe un ton de mare surescitare, se mai spune că „Paternalismul senatorilor din Comisia de Cultură ne îngrijoareză deoarece el ni se pare semnul faptului că şi după 20 de ani de exerciţiu democratic sindromul conducătorului care ne ordonează viaţa privată nu a dispărut”.

Protestul universitarilor cu vederi liberale a reuşit însă să sporească şi mai mult confuzia care plana asupra acestui proiect de lege. În realitate proiectul incriminat nu aparţine senatorilor, ci Guvernului Boc, dar ceea ce este cu adevărat important este că el nu restrânge activităţile pornografice, nu îngrădeşte „libertatea de exprimare”, nu adoptă, în concluzie, o poziţie marcat conservatoare şi tradiţionalistă, ci exact dimpotrivă.

Profesorii de filozofie de la Universitatea din Bucureşti au căzut de fapt în capcana propriei lor „vigilenţe”, pentru că legea pe care o critică este mai curând pe gustul lor „liberal”. Prevederile la care ei se referă - şi pe care le consideră de neacceptat într-o lume democratică - existau de ani buni în legislaţia românească, fiind promovate prin legea 196 din 2003 de guvernul Năstase. În plus aceste predeveri sunt parţial preluate din legislaţia unor ţări vest-europene privitoare la regulile de acces pe site-urile pornografice.

Scandalul provocat de eticienii de la Bucureşti şi amplificat, inexplicabil, în presa de stânga nu a făcut decât să ascundă adevărata natură a proiectului promovat de guvernul Boc.

Guvernul Boc intenţionează în realitate să deschidă o perspectivă legală industriei pornografice româneşti, care nu este interzisă, dar nici acceptată cu toate actele în regulă.

Legea în vigoare şi adoptată în 2003, deşi cuprindea prevederi detaliate de reglementare a accesului pe site-urile pornografice şi a taxelor instituite, anunţa în titlu şi în primul său articol că are ca scop să „ instituie măsuri de prevenire şi combatere a pornografiei”, ceea ce sună destul de ameninţător.

De aceea, guvernul actual a decis să elimine „ameninţările” acestea şi să modifice articolele introductive în aşa fel încât să nu mai existe nici un echivoc. Potrivit proiectului propus de Guvern, nu va mai fi vorba de „prevenirea şi combaterea pronografiei”, ci de instituirea unor „măsuri de reglementare şi control a activităţilor cu caracter pornografic.”

Diferenţa este semnificativă. Dacă în 2003, legea tindea să interzică, (deşi nu o făcea cu adevărat) propunerea guvernului din 2011 recunoaşte, fără echivoc, statutul legal al pornografiei.

De aceea protestele cercurilor liberale şi anti-tradiţionaliste sunt aproape comice. În orice caz, în ciuda unei aparente mobilizări academice, ele nu reuşesc să iniţieze mult aşteptata dezbatere intelectuală asupra unui subiect care îngrijorează lumea întreagă.

Adevărata problemă nu este aceea că guvernele „autoritariste” şi „paternaliste” din Estul „înapoiat” ar îngrădi libertatea de exprimare, ci faptul că pornografia este aproape de nestăvilit şi ocupă de la o vreme tot mai mult spaţiu, insinuându-se pe platforme în aparenţă decente şi inofensive.

Problema majoră este că protejarea copiilor de imagini pornografice este tot mai greu de făcut în condiţiile unei proliferări fără limită. O mulţime de cuvinte inocente pot trimite prin motoarele de căutare la site-uri pur pornografice, după cum site-uri nepornografice şi adesea „serioase” conţin link-uri dintre cele mai dubioase. Internetul, cel puţin, a devenit o junglă luxuriantă, plină de cele mai grave pericole.

Or, în acest context, guvernul „conservator” de la Bucureşti, sub masca unei exigenţe parţiale, nu face decât să creeze condiţiile unei noi proliferări a riscurilor.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ioachim Alexandru