1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Guvernul prins în flagrant delict

Guvernul a adoptat o Ordonanţă de urgenţă care îi permite să modifice sau să abroge discreţionar orice lege.

default

Premierul Emil Boc

Ordonanţa prevede posibilitatea ca o lege să fie modificată sau chiar abrogată înainte de a intra în vigoare. Există legi care nu intră în vigoare imediat, ci la un termen stabilit de legea însăşi sau legi a căror intrare în vigoare a fost amînată. Guvernul îşi rezervă aşadar dreptul ca în acest interval de timp să opereze orice modificare crede de cuviinţă în corpul legii.

La limită, ar putea fi vorba şi de intervalul de timp dintre promulgarea unei legi şi publicarea ei în Monitorul Oficial, ceea ce înseamnă că practic Guvernul uzurpă integral puterea legislativă.

Guvernul a argumentat că se poate întîmpla ca între adoptarea unei legi şi intrarea ei în vigoare să se petreacă schimbări semnificative în aşa fel încît legea să nu mai corespundă nevoilor societăţii sau se mai poate întîmpla să nu existe instrumentele necesare pentru punerea ei în aplicare.

La ce s-a gîndit Guvernul cînd a adoptat această Ordonanţă?

Cu siguranţă s-a gîndit mai întîi la Codurile judiciare care au într-adevăr ca termen un an de la adoptare pînă la punerea lor în aplicare. Dar asta înseamnă că Guvernul se gîndeşte de pe acum să modifice codurile în secret, ocolind dezbaterea publică şi dezbaterea parlamentară.

S-a văzut de altfel că Ministerul Justiţiei a fost profund nemulţumit de anumite modificări care au fost aduse în Parlament Codului Penal şi Codului Civil şi intenţionează, probabil, să revină la soluţiile iniţiale.

Dacă lucrurile stau aşa, înseamnă că protestele celor care solicită stoparea procedurii de adoptarea a Codurilor sînt mai îndreptăţite decît păreau ele să fie.

A doua argumentaţie a Guvernului se referă la situaţia în care nu există mijloace pentru punerea legii în aplicare. Or, în această situaţie nu se găseşte decît legea de majorare a salariilor profesorilor cu 50%.

Aşadar, deşi nu recunoaşte acest lucru, Guvernul se poate referi la această lege care îi face să roşească pe mai toţi politicienii din România.

Legea a fost votată în toamna anului trecut cu unanimitate de voturi şi inclusiv de grupul PNL, deşi a doua zi primul ministru Călin Popescu Tăriceanu o dezavua în mod categoric şi îi cererea preşedintelui Traian Băseascu să nu o promulge. Responsabilii PSD şi PD-L caută probabil să evite o nouă dezbatere parlamentară asupra acestui subiect atît de stînjenitor.

Aflînd de intenţia Guvernului, Opoziţia a luat foc

Crin Antonescu a declarat că Ordonanţa în cauză «este o cenzură asupra puterii legislative» şi a anunţat că va sesiza Curtea Constituţională.

Ludovic Orban a fost mult mai categoric afirmînd că este realmente «o lovitură de stat».

Iar deputatul UDMR Kelemen Hunor a declarat că, după părerea sa, o asemenea intenţie nu poate izvorî decît dintr-o doctrină politică care duce în linie dreaptă către o guvernare autocratică.

De fapt Ordonanţa aceasta va trebui, ca orice ordonanţă, să fie adoptată de Parlament, aşa încît sînt puţine şanse ca ea să treacă, deoarece sînt foarte mulţi parlamentari din rîndurile majorităţii care au fost pur şi simplu scandalizaţi de intenţiile Guvernului.

Senatorul PSD, Titus Corlăţean, de exemplu, a sugerat că Ministrul de Justiţie este cu totul incompetent şi că ar trebui negreşit să demisioneze. Deputaţii PD-L au fost mai rezervaţi, dar au admis în principiu că aşa ceva nu este acceptabil.

Într-adevăr, prin această ordonanţă Guvernul îşi arogă dreptul de a avea ultimul cuvînt în procesul de legiferare. Un fel de drept de veto camuflat.

H.P. DW-Bucureşti
Redactor: Medana Weident