1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Guvernul pakistanez şi-a pierdut răbdarea cu preşedintele Musharraf

Coaliţia guvernamentală a cerut convocarea parlamentului într-o sesiune extrordinară. Pentru suspendarea lui Muşaraf este nevoie de o majoritatea de două treimi.

default

Preşedintele Pervez Musharraf şi premierul Yousaf Raza Gilani

În ultimele luni pakistanezii au urmărit cu profundă dezamăgire actrivitatea noului guern ales democratic. În timp ce nu se întrevede încă o soluţie pentru uriaşele probleme cu care se confruntă ţara, în condiţiile creşterii vertiginoase a preţurilor la alimente cu peste 30 la sută şi a rezistenţei talibanilor la frontiera cu Afganistanul, guvernul pare a fi preocupat doar de propria-i situaţie.

Disputa permanentă dintre partidul poporului (PPP) al liderei asasinate în decembrie anul trecut, Benazir Bhutto, şi Liga musulmană (PML-N) de guvernământ a lui Nawaz Sharif ascunde în spatele ei un singur personaj şi acela cred observatorii nu este nimeni altul decât preşedintele Musharraf. Partidul PPP s-a decis să-l părăsească pe Musharraf, pentru a salva coaliţia guvernamentală.

El este acuzat de criza economică şi de pierderea încrederii electoratului. Partidele de coaliţie sunt convinse că Musharraf ar fi trebuit să demisioneze de mult timp.

Nawaz Sharif l-a avertizat pe preşedinte atrăgându-i atenţia că ţara nu va permite "instituirea stării de război şi nici dizolvarea guvernului sau a parlamentului". El a precizat că Pakistanul a fost de mult prea multe ori victimă a unor situaţii de acest fel, care au lăsat răni adânci. Poporul nu mai este dispus să suporte o astfel de situaţie, a mai afirmat Nawaz Sharif.

În ultimele săptămâni preşedintele a reuşit să-i supere şi pe aliaţii de la Washington. La recenta vizită a premierului Gillani în SUA, preşedintele George Bush i-a pus o serie de întrebări incomode referitoare la deţinerea controlului asupra serviciilor secrete pakistaneze ?

La Washington există părerea că agenţii pakistanezi îi avertizează pe teroriştii Al Qaeda înaintea atacurilor aeriene americane. În SUA tot mai mulţi cred că s-a greşti atunci când s-a scontat doar pe Muşaraf şi pe armata pakistaneză în lupta contra islamismului militant.

În prezent se ridică o serie de întrebări, mai ales cu privire la evoluţia ţării. Cum vor reacţiona Muşaraf şi ce atitudine va adopta puternica armată pakistaneză în frunte cu noul ei şef, un fidel al preşedintelu, Kayani? Cea mai mare necunoscută o oferă însă guvernul însuşi. Vor face partidele în sfârşit o politică comună? Vor fi reaşezaţi în funcţii, aşa cum s-a promis, cei 60 de judecători concediaţi de Musharraf în toamna trecută? Ar fi în orice caz un semnal ferm în favoarea începutului democratizării. Numai în acest fel ar putea fi recâştigată încrederea pierdută a alegătorilor.

La acestea se adaugă conjunctura internaţională. Doresc SUA în Pakistan cu adevărat un sistem democratic? Rezistenţa faţă de preşedinte se datorează în parte şi acuzaţiilor aduse lui că ar fi vândut interesele naţionale, permţând aviaţiei americane să atace de pe teritoriul pakistanez baze ale reţelei teroriste Al Qaeda şi pentru că în numele luptei antiteroriste sute de pakistanezi au dispărut pur şi simplu fără urmă.

În ultimii ani Muşaraf a adus multe prejudicii ţării. El continuă să rămână un factor de discordie pentru noul guvern. Din acest punct de vedere, cu cât va pleca mai repede din fruntea statului cu atât va fi mai bine. Pentru Pakistan însă situaţia nu se va ameliora prea curând.