Guvernul libanez, între ciocan şi nicovală

Emisarul special al ONU, Terje Roed Larsen s-a adresat Consiliului de Securitate, exprimându-şi „grava îngrijorare legată de posibilitatea unei noi escaladări a situaţiei” , după ce Hizbulaah, gruparea islamistă şiită, proiraniană şi prosiriană din Liban a declanşat o răscoală împotriva guvernului de la Beirut.

Secretarul general al ONU, Ban Ki Moon a cerut încetarea imediată a revoltelor şi redeschiderea căilor rutiere blocate. Apelul Naţiunilor Unite e patetic, dar riscă să rămână neauzit. Joi, organizaţia extremistă şiită, Hizbullah şi-a reluat acuzele, amplificîndu-şi notabil presiunea asupra executivului de la Beirut. In timp ce adepţii mişcării islamiste şiite au continuat să blocheze străzile ducînd spre aeroport, liderii grupării au afirmat că guvernul libanez, susţinut de americani, ar fi "declarat război", întrucât a atacat sistemul de comunicaţii al Hizbullah, ceea ce ar "împinge ţara către un nou război civil".

Revolta antiguvernamentală, declanşată de mişcarea sponsorizată de regimurile de la Damasc şi Teheran a izbucnit miercuri, după ce executivul prooccidental de la Beirut a declarat ilegal sistemul de comunicaţii întreţinut de Hizbullah. Totodată, cabinetul lui Fouad Siniora l-a demis pe şeful serviciului de securitate al aeroportului, înfuriind astfel gruparea Hizbullah.

Liderul ei, şeicul Hassan Nasrallah, a condiţionat revenirea la calm, în Liban, de revocarea deciziei guvernamentale care, conform extremiştilor, ar reprezenta un act de război împotriva rezistenţei antiamericane şi antiisraeliene, "săvârşit în beneficiului Statelor Unite şi statului evreu".

Reţeaua de comunicaţii, care stabileşte legătura între şefii politici şi comandanţii militari precum şi între poziţiile ocupate de membrii Hizbullah reprezintă, potrivit lui Nasrallah o "piesă vitală" în structura armată a grupării.

În 2006, Hizbullah s-a confruntat timp de 5 săptămâni cu armata israeliană care n-a reuşit să-i distrugă integral structurile ori să pună capăt tirului de rachete asupra localităţilor statului evreu.

Conflictul actual adânceşte criza de ansamblu a Ţării Cedrilor. Împărţită în 3 mari grupuri etnice şi religioase, populaţia libaneză e profund scindată. Majoritatea creştinilor maroniţi şi musulmanii moderaţi, în special cei suniţi, sprijină guvernul central, care doreşte independenţa Libanului de Siria, în vreme ce mare parte din populaţia şiită susţine gruparea Hizbullah, singura organizaţie căreia Damascul i-a permis să-şi păstreze armele după îndelungatul conflict civil libanez.

Conform analiştilor, cabinetul se află între ciocan şi nicovală. A ceda în faţa revendicărilor extremiste înseamnă pentru guvern a abandona şi ultimul rest de autoritate şi credibilitate. Pe de altă parte, executivul libanez pare a fi mult prea slab pentru a risca o confruntare deschisă cu extremiştii pro-iranieni.